Donat de Zadar

Donat (a doua jumătate a secolului al VIII-⁠lea până în prima jumătate a celui următor) a fost episcop al Zadarului și om de seamă în diplomația orașelor dalmate, în vremea trecerii dintre veacul al VIII-⁠lea și al IX-⁠lea. Este cinstit de Biserica Catolică din Zadar și pomenit la 25 februarie. Izvoarele noastre nu arată o canonizare a Bisericii Ortodoxe, ci doar una locală, făcută de locuitorii orașului.

Episcop și sol

S-⁠a născut în a doua jumătate a secolului al VIII-⁠lea la Zadar, în Dalmația. În 801 a ajuns episcop al orașului. Zadarul, ca și alte câteva orașe dalmate, stătea sub stăpânirea Bizanțului, în timp ce aproape tot restul ținutului era sub stăpânirea lui Carol cel Mare. Orașele rămase sub ocrotirea Bizanțului erau atacate din când în când de vecinii de pe uscat și erau amenințate mereu dinspre mare, față de care erau aproape fără apărare. Atunci, în 805, zadarenii au hotărât să trimită o solie împăratului carolingian, cu episcopul Donat în frunte, ca să încheie un legământ prin care celelalte orașe dalmate să intre în împărăția lui. Anale franceze din 805 îl pomenesc ca sol al orașelor dalmate la Carol cel Mare, la Thionville. Carol a primit propunerea și a dat un decret prin care Dalmația era recunoscută ca provincie a împărăției lui.

Împăratul bizantin Nichifor I, aflând de tratativă, a trimis spre țărmurile Dalmației o flotă de luptă, ca să-⁠și înnoiască stăpânirea. După ce a învins, în 812, a organizat la Aachen tratative de pace, la care a fost invitat și Donat, ca reprezentant al Zadarului. În tratative Nichifor a iertat trădarea orașelor dalmate, le-⁠a primit solii ca aliați și prieteni și, ca semn al întăririi legăturilor dintre Bizanț și Zadar, a dăruit orașului părți din moaștele Sfintei Marii Mucenițe Anastasia Izbăvitoarea. Aducând moaștele la Zadar, Donat a proclamat-⁠o pe Sfânta Anastasia ocrotitoare a orașului și a eparhiei și a făcut pentru rămășițele ei o raclă de marmură. După tradiția dată de izvorul englez, Donat a adus moaștele din Constantinopol, când s-⁠a aflat acolo cu ducele venețian Beato, trimiși de Carol cel Mare să tocmească hotarul dintre Imperiul Bizantin și ținuturile croate aflate sub stăpânirea lui. Izvoarele noastre nu se potrivesc nici asupra locului din care au venit moaștele, nici asupra anului morții: unul spune că a murit în jurul anului 811, altul îl arată de față la tratativele din 812.

Biserica și cinstirea

Donat este socotit începătorul zidirii sau lărgirii bisericii Sfintei Treimi, terminată la începutul veacului al IX-⁠lea. Venețienii i-⁠au schimbat mai târziu numele în biserica Sfântul Donat. Este cea mai mare clădire preromanică din Croația și a fost zidită pe ruinele vechiului for roman, ale cărui temelii se pot vedea și azi. În catedrală, sarcofagul de marmură păstrează moaștele mucenicei Anastasia din Sirmium, cu o inscripție din vremea lui Donat.

Când a întors din Aachen cu pacea semnată și cu moaștele marii sfinte, a căpătat în ochii zadarenilor mare autoritate. De atunci zadarenii l-⁠au numit „părintele patriei”, iar după moartea lui i-⁠au pus trupul în biserica Sfintei Treimi, zidită de curând de el, și, fără să aștepte hotărârea papei privind canonizarea, l-⁠au proclamat ei înșiși sfânt. A murit în jurul anului 811 și a fost îngropat în biserica lui. După 1809, în urma ocupației franceze a Zadarului, oasele lui au fost mutate în catedrala Sfânta Anastasia, unde se află și azi, iar în biserică nu s-⁠a mai slujit liturghie de vreo două veacuri.