Tarasie

Sfântul Ierarh Tarasie a fost patriarh al Constantinopolului din 25 decembrie 784 până la moartea sa, în 806. A condus Sinodul al VII-⁠lea Ecumenic de la Niceea, care a încheiat iconoclasmul și a întărit cinstirea sfintelor icoane. Este pomenit la 25 februarie, iar în Biserica Catolică la 18 februarie.

Începuturile

S-⁠a născut în jurul anului 730, la Constantinopol, într-⁠o familie aleasă. Părinții lui se numeau Gheorghe și Eucratia, iar tatăl lui a fost prefect al cetății. Era înrudit cu familii de seamă, între care și cea a viitorului patriarh Fotie. A urmat calea administrației imperiale: a ajuns senator și apoi asecretis, adică secretar imperial, pe lângă împăratul Constantin al VI-⁠lea și mama lui, împărăteasa Irina. Dobândise învățătură bună, și teologică, și lumească.

Alegerea

Când patriarhul Pavel al IV-⁠lea s-⁠a retras la mănăstire, în 784, împărăteasa Irina a căutat un urmaș care să fie plecat spre cinstirea icoanelor și gata să urmeze poruncile împărătești atâta timp cât nu sunt împotriva credinței. Alegerea a căzut pe Tarasie, care era încă mirean. Se spune că a primit cu greu, punând condiția ca unitatea Bisericii cu Roma și cu ceilalți patriarhi să fie refăcută și să se adune un sinod pentru chestiunea icoanelor. A fost grabnic hirotonit diacon, apoi preot și a fost întronizat în ziua Nașterii Domnului din 784. Papa Adrian I nu a privit cu ochi buni urcarea unui mirean pe scaun, dar a primit mărturisirea lui de credință și l-⁠a recunoscut ca patriarh.

Sinodul al VII-⁠lea Ecumenic

Sinodul a fost convocat mai întâi la Constantinopol, în 786, dar soldați răzvrătiți au intrat în biserică și au risipit adunarea. În 787 delegații s-⁠au adunat la Niceea. Tarasie a condus lucrările, a întrebat pe episcopii care fuseseră iconoclaști și a discutat condițiile primirii lor înapoi în comuniune. Sinodul a osândit iconoclasmul și a întărit cinstirea icoanelor, deosebind închinarea de cinstire, cuvenită icoanelor, de slujirea datorată numai lui Dumnezeu. Față de episcopii care se pocăiseră, patriarhul a avut o purtare blândă, ceea ce a stârnit împotrivirea unor monahi, în frunte cu Teodor Studitul, și i-⁠a atras învinuiri de îngăduință față de simonie, pe care el le-⁠a respins.

Încercările din vremea lui Constantin

În 795, împăratul Constantin al VI-⁠lea și-⁠a alungat soția, Maria din Amnia, și a vrut să se căsătorească cu Teodota. Sursele nu se potrivesc în toate privințele, dar se păstrează amintirea că Tarasie a cerut împăratului să nu o facă, iar căsătoria cea nouă nu a binecuvântat-⁠o el, ci un preot, pe care patriarhul l-⁠a oprit apoi de la slujire. Mulți monahi au fost totuși nemulțumiți de felul în care patriarhul s-⁠a purtat cu împăratul.

Răposarea

Tarasie a condus Biserica douăzeci și doi de ani și patru luni. Tradiția spune că a fost milostiv cu săracii și cu cei năpăstuiți și a ridicat pentru ei adăposturi, dar a rămas statornic în fața celor puternici când era vorba de credință și de morală. A adormit la 25 februarie 806. Se povestește că, în ceasul morții, a fost văzut apărându-⁠se de duhuri cu cuvintele că nu este vinovat de păcatele pe care i le înfățișau, iar după ce și-⁠a dat sufletul, fața lui a strălucit ca lumina soarelui. Biserica îl cinstește pentru apărarea icoanelor și pentru străduința lui în folosul păcii și unității Bisericii.