Gherman Poleanski

Sfântul Cuvios Mucenic Gherman Poleanski, arhimandrit, s-⁠a născut în 1901 în Tiraspol, într-⁠o familie de preot misionar, și pe numele din lume se numea Boris Poleanski. A fost unul dintre noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, mort prin împușcare într-⁠un lagăr, la 4 noiembrie 1937.

Tinerețea și monahismul

Înainte ca pustia Zosima să fie închisă, Boris a venit de mai multe ori la mănăstire, dar s-⁠a lăsat atras de mișcarea reînnoitoare. Abia în 1924, sub înrâurirea arhiepiscopului Vartolomeu (Remov), și-⁠a mărturisit și părăsit aceste idei. În același an a venit la mănăstirea Vîsoko-⁠Petrovski din Moscova și a început studiul în Academia duhovnicească tainică ce funcționa pe lângă ea.

La 17 martie 1926 a fost tuns în monahism cu numele Gherman, în pomenirea duhovnicului arhiepiscopului Vartolomeu, bătrânul Gherman Gomzin de la Zosima. La tunderea lui, vlădica Vartolomeu l-⁠a îndemnat să urmeze smerenia acelui bătrân, care nu se înălțase niciodată și se judeca mereu pe sine, să nu se risipească și să-⁠și păzească inima. La o lună după tundere a fost hirotonit ieromonah, iar în 1932 arhimandrit.

Slujirea

Aflat în fruntea uneia dintre obștile Petrovskului, a purtat grijă de numeroșii săi fii duhovnicești, mai ales tineri. A fost cel mai apropiat și mai credincios fiu duhovnicesc și ajutor al arhiepiscopului Vartolomeu. În 1932 și-⁠a susținut teza de masterat, la care mitropolitul Anatolie Grisiuk, sfințit mucenic și fost rector al Academiei teologice din Kazan, a scris un referat amănunțit, socotind partea științifică destul de înaltă pentru acele vremuri; autorul învățase greaca și traducea aproape peste tot fără greșeală.

Când obștea a părăsit zidurile mănăstirii și s-⁠a mutat la biserica Sfântul Serghie din Bolșaia Dmitrovka, părintele Gherman a slujit, cu binecuvântarea vlădicii, și la Sfântul Nicolae din Solomennaia Storojka și la Sfântul Mitrofan de Voronej din parcul Petrovski.

Arestarea și mucenicia

În ianuarie 1933 a fost arestat în „Dosarul membrilor cercului tineretului creștin”, pe care îl condusese din 1930, după moartea părintelui Vasile Nadejdin și arestarea egumenului Mitrofan Tihonov. În februarie 1933 au fost arestate douăzeci și cinci de persoane, clerici și enoriași ai Petrovskului. Despre munca sa cu tinerii, el spunea la anchetă că urmărise pregătirea unor lucrători zeloși ai vieții bisericești. A fost osândit la cinci ani de lagăr.

A fost ținut în lagărul Mariinsk din Siberia de Vest, de unde trimitea scrisori. Fiica sa duhovnicească Zinaida Cerkova, care a călătorit la el din porunca vlădicii Vartolomeu, i-⁠ar fi adus, după unele mărturii, Sfintele Daruri. Aflând în închisoare de moartea părintelui său duhovnicesc, a scris două canoane de pomenire pentru el.

În 1936 pedeapsa i-⁠a fost prelungită cu încă cinci ani și a fost mutat în Siblag, în regiunea Novosibirsk. Nici acolo nu a încetat slujirea pastorală: a botezat în taină și i-⁠a apărat pe cei întemnițați, deși știa ce-⁠l așteaptă. Într-⁠o scrisoare de Paști din 1937, către un fiu duhovnicesc de școală, îl îndemna să simtă cu minte limpede puterea credinței mucenicilor și mărturisitorilor și să mărturisească credința în viață.

În octombrie 1937 a fost învinuit de agitație contrarevoluționară sistematică și osândit la moarte împreună cu arhiepiscopul Serafim (Samoilovici). A fost împușcat în lagăr la 4 noiembrie 1937, în ziua praznicului icoanei Maicii Domnului de la Kazan.

Cinstirea

A fost canonizat în august 2000, între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Fiindcă în toate actele oficiale apărea cu numele de mirean, a fost proslăvit la început ca sfințitul mucenic Boris Poleanski; mai târziu s-⁠a stabilit că preotul Boris, despre care vorbise canonizarea, și arhimandritul Gherman sunt una și aceeași persoană. Este pomenit la 4 noiembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 29 august, în Soborul sfinților din Kuzbas, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei (stil nou, zile schimbătoare).