Glicherie din Nicomidia

Sfântul Sfințit Mucenic Glicherie din Nicomidia a fost preot în Nicomidia, la începutul veacului al IV-⁠lea, pe vremea împăratului Maximian (284-305), care poruncise să fie dărâmate bisericile creștinilor, arse cărțile de slujbă și luate creștinilor drepturile și dregătoriile. Episcop al cetății era atunci Sfântul Chiril, a cărui predică și viață sporeau credința, încât mulți dintre dregătorii împăratului erau creștini în taină.

În palatul împăratului trăia o preoteasă păgână, Domna, care, în lipsa lui Maximian, a citit Faptele Apostolilor și Epistolele Sfântului Pavel și a ajuns să dorească să cunoască învățătura creștină. Cu ajutorul unei tinere creștine a venit pe ascuns la episcopul Chiril, însoțită de slujitorul ei credincios, famenul Indis. Sfântul Chiril i-⁠a catehizat, apoi amândoi au primit Sfântul Botez. Domna a început să ajute pe săraci, împărțindu-⁠și bijuteriile prin Indis, ca și mâncarea de la masa împărătească. Aflând de viața lor neobișnuită, căpetenia famenilor i-⁠a închis și i-⁠a lăsat să flămânzească, dar ei erau întăriți de îngeri. Ca să nu mai trăiască între păgâni, Domna s-⁠a prefăcut nebună, a fost scoasă din palat și s-⁠a așezat într-⁠o mănăstire de fete, la stareța Agatia, care a îmbrăcat-⁠o în haine bărbătești, i-⁠a tuns părul și a lăsat-⁠o să plece.

Împăratul s-⁠a întors și a poruncit să fie căutată Domna. Ostașii au ajuns la mănăstire și au pustiit-⁠o. Surorile au fost aruncate în temnițe, chinuite și batjocorite, dar niciuna nu a fost pângărită. Sfânta Teofila, dată la casă de desfrâu, și-⁠a păstrat acolo fecioria prin ajutorul unui înger, care a scos-⁠o din ea. Într-⁠o zi împăratul a pregătit o jertfă păgână în piața cetății; când a început stropirea mulțimii cu sângele animalelor jertfite, creștinii au început să se retragă. Împăratul s-⁠a mâniat, dar nu și-⁠a dat drumul mâniei, căci pământul s-⁠a cutremurat. După o vreme Maximian a intrat într-⁠o biserică și a poruncit să se lepede de Hristos, amenințând că va arde biserica și va omorî pe creștini. Preotul Glicherie i-⁠a răspuns că creștinii nu se vor lepăda niciodată de credința lor, orice chinuri le-⁠ar sta în față. Împăratul a ieșit stăpânindu-⁠și mânia, dar curând a poruncit să fie adus Glicherie la judecată. Chinuitorii l-⁠au schingiuit, iar el nu înceta să se roage și să cheme numele Domnului. Neputând să-⁠l facă să se lepede, Maximian a poruncit să fie ars.

În ziua Nașterii Domnului din anul 302, când în catedrala Nicomidiei se strânseseră vreo douăzeci de mii de creștini, împăratul a trimis un crainic să poruncească tuturor să iasă și să jertfească idolilor, altminteri avea să ardă biserica împreună cu cei din ea. Nimeni nu a vrut să se închine. Pe când chinuitorii pregăteau focul, episcopul Antim, care slujea, a botezat pe toți catehumenii și i-⁠a împărtășit pe toți. Toți cei douăzeci de mii au murit în flăcări, între ei stareța Agatia și Teofila. Episcopul Antim a reușit să se ascundă.

Maximian a crezut că a nimicit pe toți creștinii Nicomidiei, dar a aflat curând că mulți au rămas și sunt gata să moară pentru Hristos. A poruncit să fie prins căpetenia oștirii Zinon, care mustrase în văzul tuturor nelegiuirea și cruzimea împăratului; a fost bătut crunt și, în cele din urmă, i s-⁠a tăiat capul. Famenul Indis a fost aruncat în temniță pentru că nu a vrut să ia parte la sărbătoarea păgână. Între timp Domna se ascundea într-⁠o peșteră și se hrănea cu plante. Au fost aruncați în temniță guvernatorul Italiei Dorotei, Mardonie, diaconul Migdonie și câțiva dregători, pe care episcopul Antim îi întărea prin scrisori. O scrisoare a fost prinsă la diaconul Teofil, care a fost chinuit ca să spună unde este episcopul, dar a răbdat toate chinurile fără să dezvăluie nimic. Atunci a fost omorât, împreună cu cei cărora le scrisese episcopul.

Când Domna s-⁠a întors în cetate, a plâns mult pe pustiul incendiului, căci nu fusese învrednicită să moară cu surorile sale. Pe malul mării, pescarii au scos cu năvodul trupurile mucenicilor Indis, Gorgonie și Petru. Încă îmbrăcată în haine bărbătești, Domna i-⁠a ajutat să tragă năvodul, iar ei i-⁠au lăsat trupurile. Le-⁠a privit cu evlavie, mai ales pe cel al prietenului ei duhovnicesc, Indis, și, după înmormântare, nu s-⁠a mai depărtat de morminte, tămâindu-⁠le zilnic. Când i s-⁠a spus împăratului de un tânăr necunoscut care cinstește mormintele creștinilor osândiți, acesta a poruncit să i se taie capul. Împreună cu Domna a fost ucis și mucenicul Eutimie.

Este pomenit la 10 ianuarie (stil nou), între cei douăzeci de mii de mucenici arși în Nicomidia.