Victoria din Cordoba

Sfânta Mucenică Victoria din Cordoba a fost mucenică la Cordoba, în Hispania, și a pătimit în prigoana lui Dioclețian împreună cu fratele ei, Acisclu (Aciscluus). Sunt pomeniți de Sfântul Eulogiu. Victoria și Acisclu sunt socotiți cei dintâi sfinți ai Cordobei și se prăznuiesc la 17 noiembrie (înainte, la 27 iunie). Sunt cinstiți în Biserica Catolică și în rânduiala mozarabă. Se îndoiesc cercetătorii de adevărul istoric al existenței Victoriei, dar amândoi mucenicii au fost cinstiți în rânduielile liturgice mozarabe.

Acisclu și Victoria au fost arestați fiindcă au spus că zeii romani „nu sunt decât pietre, nu mai buni decât cei ce li se închină”. După arestare, au fost chinuiți. O pătimire din veacul al X-⁠lea povestește că prefectul roman din Cordoba, Dion, „prigonitor nelegiuit al creștinilor”, i-⁠a aruncat pe Acisclu și Victoria într-⁠un cuptor de foc. Dar când i-⁠a auzit cântând cântări de bucurie dinăuntru, Dion a poruncit să fie legați de pietre și aruncați în Guadalquivir. Curând au plutit nevătămați la suprafața apei. Atunci i-⁠a spânzurat deasupra unui foc. Focul însă a scăpat de sub stăpânire și a ucis sute de păgâni. Ca și Sfânta Agata, Victoria a suferit tăierea sânilor. Cei doi sfinți au primit apoi mucenicia, după ce și-⁠au dovedit credința. După tradiție, Victoria a fost omorâtă cu săgeți, iar lui Acisclu i s-⁠a tăiat capul.

Casa lor a fost prefăcută în biserică. În veacul al IX-⁠lea, unii dintre Mucenicii din Cordoba au fost legați de această biserică, între ei Perfect, preot acolo.