Grimbald de Winchester

Sfântul Cuvios Grimbald de Winchester a fost monah benedictin la mănăstirea Saint-⁠Bertin, de lângă Saint-⁠Omer, în nordul Franței. Chemat în Anglia de regele Alfred cel Mare, a ajuns egumen la Winchester și a ajutat la înnoirea învățăturii în țară. A adormit la 8 iulie 901.

Viața lui, de o exactitate istorică îndoielnică, s-⁠a păstrat în mai multe cărți, iar sursa principală este Vita prima. Potrivit ei, regele Alfred l-⁠ar fi cunoscut înainte de a domni și, după încoronare, l-⁠a poftit în Anglia (anii 885 sau 892, după izvoare), pentru priceperea lui în limbă și în alcătuirea scrierilor. A fost unul dintre învățații chemați la curte să-⁠l sprijine pe rege în lucrarea cărturărească; în prefața la traducerea Păstoririi lui Grigorie cel Mare, Alfred amintește ajutorul primit de la el la alcătuirea textului latin. Se spune că, cât a trăit regele, Grimbald a refuzat scaunul din Canterbury. După moartea lui Alfred a primit de la regele Eduard conducerea ca egumen a unei mănăstiri încă nezidite, New Minster din Winchester, și acolo a adormit.

A fost cinstit ca sfânt și mărturisitor, au fost înălțate altare în numele lui, iar numele lui apare și în unele povestiri legendare despre Oxford. Evangheliarul Grimbald, păstrat la British Library, îi poartă numele. Este pomenit la 8 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.