Gurie Grosu

Gurie Grosu, născut în 1877 în județul Tighina, a fost primul mitropolit al Basarabiei după unirea din 1918, între 1918 și 1938. A murit la 14 noiembrie 1943 la Mănăstirea Cernica. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Când Basarabia s-⁠a unit cu România, în 1918, Mitropolia Basarabiei, cu sediul la Chișinău, a intrat sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar Gurie, arhiepiscop, a fost primul ei mitropolit. Patericul îl descrie ca ierarh foarte evlavios, râvnitor pentru slujbe, pentru credință și pentru mărturisirea lui Hristos, iubit de popor, foarte milostiv. În sărbători, spune textul, venea la catedrală călare pe un asin, ca Hristos la intrarea în Ierusalim. Slujbele din catedrală se făceau cu fast și dădea mereu cuvânt de învățătură.

În toamna lui 1938 a fost scos din scaun. Patericul povestește că regele Carol al II-⁠lea, în vizită la Chișinău, a mers la Liturghie și s-⁠a așezat în strana regală; mitropolitul a ieșit din altar îmbrăcat arhieresc și i-⁠a spus cu îndrăzneală că nu i se cuvine să șadă acolo, întrebându-⁠l unde este regina, după care regele a plecat din biserică, iar după o săptămână a decretat depunerea mitropolitului. Acest episod este relatat în Pateric și în tradiția bisericească; istoricii discută împrejurările retragerii lui din scaun. Gurie s-⁠a retras la Cernica.

Ultimii cinci ani de viață i-⁠a petrecut acolo în rugăciune, post, tăcere și smerenie. Părăsit de oameni, dar iubit de Hristos, s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine și a adormit cu pace la 14 noiembrie 1943. Numele lui apare pe lista sfinților basarabeni propuși pentru canonizare.