Sari la conținut

Sfânta

Galla din Roma

Văduvă romană din secolul al VI-⁠lea, cunoscută pentru generozitatea ei.

Prăznuire
5 octombriestil vechi 18 octombrie
Adormită
550secolul VI
Locul
Roma

Viața

Sfânta Galla din Roma a fost o văduvă romană din secolul al VI-⁠lea, cunoscută pentru dărnicia ei față de săraci și bolnavi. Este socotită sfântă în Biserica Romano-⁠Catolică și, după unele izvoare, și în cea Ortodoxă. Viața ei se află în Dialogurile Sfântului Grigorie cel Mare, iar sursele noastre nu arată un act ortodox de canonizare. Se pomenește la 5 octombrie.

Viața

Galla a fost fiica patriciului roman Quintus Aurelius Memmius Symmachus cel Tânăr, consul în 485, dintr-⁠una dintre cele mai bogate și mai vestite familii romane din Apus. Sora ei, Rusticiana, a fost soția lui Boethius, iar Galla avea și o altă soră, Proba. Tatăl ei, creștin, unul dintre cei mai învățați ai vremii, cunoscut pentru avere și pentru marea lui bibliotecă, a fost osândit pe nedrept la moarte de regele Teodoric în 525 sau 526, învinuit de trădare. Galla s-⁠a măritat la vârstă destul de tânără, dar a rămas văduvă puțin mai mult de un an după nuntă.

Fiind bogată, a hotărât să se retragă pe dealul Vaticanului și a întemeiat un spital și o mănăstire de maici lângă bazilica Sfântul Petru. A rămas acolo până la sfârșitul vieții, îngrijind bolnavii și săracii, și a murit în jurul anului 550. După tradiție, a vindecat odată o fetiță surdo-⁠mută, binecuvântând puțină apă și dându-⁠i-⁠o să bea.

Amintirea ei

Potrivit tradiției, în 524 în pridvorul casei Sfintei Galla, în cămara unde ea păstra mâncarea pentru săraci, a apărut o icoană a Maicii Domnului. În acel loc s-⁠a ridicat paraclisul Santa Maria in Portico, care a păstrat icoana, ce se spune că a fost purtată în procesiuni din 590, ca să oprească ciuma. Papa Celestin al III-⁠lea a întemeiat alături un adăpost pentru săraci. Când icoana a fost mutată în biserica nouă Santa Maria in Campitelli, biserica Santa Maria in Portico a început să fie numită Santa Galla Antiqua, în cinstea ctitoriței. Biserica veche a fost dărâmată în 1930, iar una nouă, în cartierul Ostiense, a fost sfințită în 1940. Se crede că Galla a fost sursa de inspirație pentru scrisoarea lui Fulgențiu de Ruspe Despre starea văduvelor. Chipul ei este printre cele 140 de statui ale sfinților de pe colonada Pieței Sfântul Petru.

Prăznuiți în aceeași zi 5 octombrie