Herman din Reichenau

Herman din Reichenau, numit și Herman Șchiopul (Hermannus Contractus), a fost un monah benedictin învățat, cronicar și compozitor, născut la 18 iulie 1013 și adormit la mănăstirea Reichenau la 24 septembrie 1054, la patruzeci și unu de ani. Este cinstit ca fericit; cinstirea și beatificarea lui au fost confirmate de Biserica Romano-⁠Catolică în 1863, iar ziua lui de pomenire este 25 septembrie.

Era fiul contelui de Altshausen și s-⁠a născut cu o infirmitate; i-⁠a fost greu să se miște și abia putea vorbi. La șapte ani părinții, care nu-⁠l mai puteau îngriji, l-⁠au dat la o mănăstire benedictină. A crescut în mănăstirea Reichenau, de pe o insulă din lacul Constanța, a învățat de la monahi și a dobândit o mare dragoste pentru teologie și pentru lume. La douăzeci de ani a intrat în ordinul lor ca monah, a învățat mai multe limbi, între ele araba, greaca și latina, și a contribuit la toate cele patru științe ale quadriviului.

A scris despre istorie, matematică, astronomie și creștinism. A alcătuit un tratat despre știința muzicii, mai multe lucrări de geometrie și aritmetică și tratate de astronomie, între care instrucțiuni pentru construirea astrolabului, de unde a fost uneori socotit inventatorul lui. Ca istoric, a scris o cronică amănunțită de la nașterea lui Hristos până în vremea lui, ordonată după era creștină, continuată apoi de ucenicul său Berthold din Reichenau. A fost un cunoscut poet religios și compozitor; dintre lucrările păstrate fac parte slujbele Sfintei Afra și Sfântului Wolfgang. Când a orbit, la bătrânețe, a început să scrie imnuri. Tradiția îi atribuie Salve Regina, Veni Sancte Spiritus și Alma Redemptoris Mater, deși aceste atribuiri sunt uneori puse la îndoială.

Este cinstit ca fericit în Apus, mort cu puțin înainte de despărțirea din 1054; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.