Iacob Alferov

Sfântul Sfințit Mucenic Iacob Alferov, preot, s-⁠a născut în 1878 în satul Șlamka din gubernia Samara, în familia țăranului Ioan Alferov. Înainte de revoluție a fost învățător la o școală. După revoluție, când a început prigoana împotriva Bisericii, a primit hirotonia de preot și a slujit în bisericile eparhiei Samara. În 1930 autoritățile l-⁠au arestat, l-⁠au osândit la trei ani de lagăr de concentrare și l-⁠au trimis la muncă silnică pe canalul Marea Albă-⁠Baltică. În 1933 părintele Iacob s-⁠a întors acasă. Odată cu înăsprirea prigoanei, în 1937 a fost arestat din nou.

A fost arestat în aceeași pricină cu arhiepiscopul Alexandru (Trapițîn) al Samarei și cu alți preoți: Ioan Suldin, Ioan Smirnov, Alexandru Organov, Alexandru Ivanov, Veaceslav Infantov și Vasile Vitevski. Arhiepiscopul a fost învinuit că ar fi unit la Kuibîșev pe toți preoții fără parohie, mai ales pe cei întorși din exil, creându-⁠le autoritate între credincioși ca suferinzi pentru credință, ceea ce ar fi fost folosit pentru agitație antisovietică, de răscoală și contrarevoluționară, fascistă. Nici vlădica Alexandru, nici preoții întorși din exil și din lagăre, arestați împreună cu el, nu s-⁠au recunoscut vinovați și au respins toate învinuirile. La 21 decembrie 1937 troica NKVD i-⁠a osândit la moarte.

Arhiepiscopul Alexandru și preoții Ioan Suldin, Ioan Smirnov, Alexandru Organov și Alexandru Ivanov au fost împușcați la 14 ianuarie 1938. Din pricina numărului mare de execuții, ceilalți preoți au intrat în grupa următoare a osândiților. Preoții Veaceslav Infantov, Vasile Vitevski și Iacob Alferov au fost împușcați la 8 februarie 1938. Toți sfințiții mucenici împușcați au fost îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.

Este pomenit la 14 ianuarie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 12 august, în Soborul sfinților din Samara (stil nou, a doua zi schimbătoare).