Ierotei (Lobacevski)

Ierarhul Ierotei Lobacevski (în lume Iacov Feodorovici, 1783-1871) a fost episcop de Ostrog, vicar al eparhiei Volîniei, și egumen al Mănăstirii Derman. A fost proslăvit local în eparhia Rivne prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 17 august 2021, iar slujba de proslăvire s-⁠a săvârșit la 11 septembrie 2022, la Mănăstirea de maici Sfânta Treime din Derman; se pomenește la 17 aprilie (30 aprilie după calendarul nou).

S-⁠a născut la 24 martie (4 aprilie) 1783 la Kovel, în familia unui preot unit; după alte date în 1789. După a doua împărțire a Poloniei Volînia a revenit Rusiei, iar în 1794 familia lui a trecut la Ortodoxie. Tatăl, Teodor, fusese preot unit la biserica Înălțării Sfintei Cruci din Kovel; mama, Ana, era sora preotului Antonie Rafalski din Nuin, al cărui fiu a fost mitropolitul Antonie, văr primar al lui Iacov. În 1799 a intrat la seminarul din Volînia, din 1807 a urmat Academia Teologică din Kiev și în septembrie 1811 a fost numit învățător la seminarul din Volînia. A primit monahismul la 2 august 1814, la 6 august a fost hirotonit ierodiacon, iar la 9 august ieromonah; la 20 septembrie a fost numit ctitor al mănăstirii Zagaeț, rămânând învățător. Din 1815 a fost inspector și profesor de filosofie la seminar.

În 1819 a fost ridicat la rangul de arhimandrit, dar în același an a fost îndepărtat de la serviciul școlar, pentru excluderea nepotrivită a doi elevi, pe baza unui ordin verbal al episcopului. La Zagaeț s-⁠a ocupat mult de științele naturii și a învățat limbi străine; la 12 august 1824 a fost numit protopop al mănăstirilor. În 1829 Sfântul Sinod l-⁠a numit egumen al Mănăstirii Schimbării la Față din Ostrog, aflată după incendiul din 1821 în clădirile fostei mănăstiri unite din Derman, ales pentru priceperea lui în construcții. A scris acolo „Despre vechimea și însemnătatea mănăstirii Derman” și „Despre biserica Bobotezei din Ostrog”. În 1839 a luat parte activă la reunirea uniților la Ortodoxie, la Ratno.

La 25 martie 1845 a fost hirotonit episcop de Ostrog, vicar al eparhiei Volîniei, rămânând egumen al Dermanului. Eparhia Volîniei fusese unită cu cea a Varșoviei, iar episcopii locuiau mai ales la Varșovia, așa că vicarul purta de fapt grija eparhiei. În 1860 eparhiile au fost despărțite și el s-⁠a așezat definitiv la Derman. A fost și vicepreședinte al comitetului de îngrijire a închisorilor din Volînia, și a primit de două ori mulțumirile împăratului. În cei douăzeci și șapte de ani de arhipăstorire a arătat dragoste creștină față de cler și față de toată turma. A adormit la Derman la 17 aprilie (29 aprilie) 1871.

La 11 septembrie 2022, în Duminica a 13-a după Cincizecime, de Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, mitropolitul Onufrie a săvârșit Liturghia cu rânduiala proslăvirii în mănăstirea de maici de la Derman, unde moaștele ierarhului se află spre închinare.