Ignatie Dalanov

Sfântul Cuvios Mucenic Ignatie Dalanov (1885-1942), ieromonah, s-⁠a născut la 12 septembrie 1885 în satul Kojemiakino, ținutul Sebej, gubernia Vitebsk, în familia țăranului Mihail Dalanov, și la botez s-⁠a numit Ioan. A învățat la școala satului. La 6 iunie 1911 a intrat la Pustia Optina, la 11 septembrie a fost binecuvântat să poarte rasa, iar din 1914 și-⁠a făcut ascultarea în schitul Ioan Botezătorul al Optinei. În iulie 1914 o parte din frați, rasofori și novici, au fost chemați pe front din cauza războiului cu Germania, între ei novicele Ioan, trimis în Regimentul 5 de rezervă siberian. În Vinerea Mare a Postului Mare din 1917 a fost tuns rasofor.

După închiderea Optinei, odată cu venirea la putere a necredincioșilor, Ioan a fost tuns în monahism cu numele Ignatie și a slujit ca paznic la biserica Icoanei de la Tihvin din satul Strelnia, lângă Kozelsk. În 1929 a fost hirotonit ieromonah și din 1934 a slujit la biserica Mântuitorului din satul Kurînici, raionul Peremîșl, unde a slujit până la prigoana în masă din 1937. În noiembrie 1937 oameni ai NKVD au interogat martorii de serviciu: secretarul sfatului sătesc, un brigadier de colhoz și un colhoznic, care au dat mărturiile cerute de anchetator: ieromonahul Ignatie ar fi spus că recensământul comuniștii îl fac doar ca să afle câți oameni au murit sub puterea sovietică și câți credincioși au rămas, ca să hotărască dacă să închidă sau să redeschidă bisericile, că, în pregătirea alegerilor, comuniștii încep să-⁠i bage pe oameni în temniță pe nedrept și că afirmă că țara sovietică este cea mai democratică din lume, unde poporul poate alege pe cine vrea, dar în realitate este pe dos: își propun candidații de care au nevoie, iar dacă obiectezi, te bagă în temniță și te înscriu contrarevoluționar.

La 23 noiembrie 1937 oamenii NKVD l-⁠au arestat pe părintele Ignatie, iar la 27 noiembrie a fost interogat. Anchetatorul a cerut mărturii despre activitatea contrarevoluționară; el a răspuns că nu a avut așa ceva. Întrebat despre agitația contrarevoluționară legată de alegerile pentru Sovietul Suprem, despre o agitație din aprilie 1937 și despre calomnii la adresa puterii sovietice, a negat tot. Întrebat de unde a venit la el un monah de la o mănăstire din Saratov și de ce locuiește la el, a răspuns că acela își ispășise o pedeapsă în Siberia și la Orel pentru activitate contrarevoluționară, venise la Kaluga și episcopul îl trimisese la ei; nu slujea în biserică, ci lucra în grădină. Întrebat cine mai locuiește în casa paznicului, a spus că o monahie, paznica, soția starostelui și sora ei; întrebat dacă a organizat acolo mănăstire, a spus că nu: doi monahi, o monahie și trei femei de la biserică s-⁠au adunat acolo pentru că nu aveau unde locui. Anchetatorul i-⁠a spus că, negând învinuirile, a apucat pe calea înșelării anchetei, dar el a repetat: „În învinuirile ce mi se aduc nu mă recunosc vinovat și declar încă o dată că de partea mea nu s-⁠a făcut niciodată nici o activitate contrarevoluționară”.

La 27 noiembrie ancheta s-⁠a încheiat, a doua zi anchetatorul a întocmit actul de acuzare și, la 2 decembrie 1937, troica NKVD l-⁠a osândit pe ieromonahul Ignatie la zece ani de lagăr de muncă. La 25 iulie 1940, după ce trecuse prin diferite temnițe, a ajuns în lagărul Temnikov din Mordovia. La 24 august 1942 părintele Ignatie s-⁠a îmbolnăvit grav și a fost pus în infirmeria lagărului. Ieromonahul Ignatie Dalanov s-⁠a săvârșit la 3 septembrie 1942 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut din cimitirul lagărului.

Este pomenit la 3 septembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 31 iulie, în Soborul sfinților din Kaluga, și la 24 octombrie, în Soborul tuturor sfinților străluciți la Pustia Optina (stil nou, a doua zi schimbătoare).