Ilarion de la Parehi

Cuviosul Ilarion de la Parehi (secolele IX-⁠X) a fost egumen al Mănăstirii Parehi, una dintre mănăstirile deșertului Klarjeti, ucenic și tovarăș de nevoință al ctitorului mănăstirilor din Klarjeti, Cuviosul Grigorie de la Hanzta. Este cinstit ca sfânt în Soborul cuvioșilor părinți și maici din Klarjeti al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, canonizat în octombrie 2002 (după alte date în 2003); se pomenește la 5 octombrie (după calendarul vechi).

Știrile despre el se păstrează în Viața lui Grigorie, scrisă de Cuviosul Gheorghe Merciule în 951. Numele lui este pomenit între cei patru bărbați ai Bisericii Georgiei vrednici să scrie viața și nevoințele lui Grigorie, dar care nu au îndrăznit să se apuce de o lucrare atât de grea. Merciule scrie: „Credeam că această viață o vor scrie înțelepții, părinții desăvârșiți ai zilelor noastre: marele Sofronie, părintele dorit, înnoitorul bisericii de la Șatberdi, cununa ei până la sfârșitul veacurilor, părintele purtător de Dumnezeu Ilarion de la Parehi, arhiereii lui Hristos, cuvioșii Gheorghe, episcopul Ancăi, și Ștefan, întâiul episcop de Tbeti, și alții ca ei. Iar când s-⁠au adormit fericiții, atunci parcă m-⁠am trezit eu, cel neînvățat și păcătos, ca să mă apuc de scrierea vieții și a semnelor, pe care le veți auzi acum”.