Ilarion (Iușenov)

Sfântul Ierarh Ilarion (Iușenov) a fost episcop de Poltava și Pereiaslav între 1887 și 1904 și a trecut la Domnul în 1904. Biserica Ortodoxă Ucraineană l-⁠a proslăvit ca sfânt cinstit local în eparhia Poltava, în 2015.

Preotul

S-⁠a născut la 22 februarie 1824 în satul Novoe, ținutul Viazma, gubernia Smolensk, ca Ivan Eufimievici Iușenov, în familia unui preot sărac. La nouă ani a fost dat la școala din Viazma, iar la paisprezece a intrat la seminarul din Smolensk, pe care l-⁠a încheiat în 1844. În același an s-⁠a căsătorit și a fost hirotonit preot de episcopul Timotei al Smolenskului, primind parohia din satul Kolkovici. În 1846 a fost mutat la Smolensk, la mănăstirea de maici a Înălțării, unde a ținut convorbiri catehetice și a alcătuit vreo optzeci de predici pe care cenzura bisericească le-⁠a aprobat și care au servit ca model în eparhie.

În 1856, la treizeci și doi de ani, a rămas văduv, iar în anul următor, în vremea unei epidemii de holeră, și-⁠a pierdut fiica de șapte ani. Dorind să se călugărească, a plecat la Academia Teologică din Kiev, dar arhiepiscopul Timotei l-⁠a întors acasă să-⁠și crească copiii mici. În 1859 a fost numit paroh al catedralei din Smolensk și protopop al orașului. După moartea fiului cel mare, student la universitate, în 1868, s-⁠a pregătit pentru monahism.

Călugărul și arhiereul

La 4 martie 1873 a fost tuns monah, cu numele Ilarion, și în același an a fost făcut egumen, apoi arhimandrit și stareț al mănăstirii Sfânta Treime din Smolensk, pe care a reparat-⁠o. După moartea ultimului fiu, în 1876, a mers în pelerinaj la Kiev și a cunoscut pe mitropolitul Filoteu, care l-⁠a propus, și în 1878 a fost numit stareț al Lavrei Peșterilor din Kiev. A ridicat o clădire pentru oaspeți, a înființat o școală de pictură de icoane, a refăcut tipografia arsă și a reparat clopotnița și Biserica Mare.

În 1884 a fost hirotonit episcop de Priluki, vicar al Poltavei, și stareț al mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din Poltava, pe care a înnoit-⁠o. În 1886 a condus eparhia Poltava, iar la 14 noiembrie 1887 a devenit episcop de Poltava și Pereiaslav. A introdus lecturi și convorbiri în afara slujbelor în toate parohiile și a înființat școli parohiale, până la o rețea de peste o mie de școli; în 1888 a deschis comitetul eparhial al societății misionare, în 1890 frăția Sfântului Macarie, în 1899 secția Societății Ortodoxe a Palestinei și a ridicat orfelinate și așezăminte de binefacere. A înnoit catedrala și biserica Sfintei Cruci a casei arhierești și a făcut să fie refăcută biserica Sampson de pe câmpul bătăliei de la Poltava, iar la locul bătăliei a fost ridicat un monument nou.

A trecut la Domnul la 18 ianuarie 1904, la Poltava, și a fost înmormântat în incinta mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci.

Proslăvirea

La 16 septembrie 2014 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a binecuvântat proslăvirea și cinstirea lui locală în eparhia Poltava, a aprobat icoana și tropar și condac, și a hotărât ca moaștele lui să fie socotite sfinte. Proslăvirea s-⁠a săvârșit la 12 mai 2015, în mănăstirea Înălțării Sfintei Cruci din Poltava, sub conducerea mitropolitului Filip al Poltavei și Mirgorodului; ziua proslăvirii a fost hotărâtă ca zi de pomenire. Calendarul îl dă la 29 aprilie, stil vechi (12 mai după cel nou).