Ioan Hrenov

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Hrenov, diacon, s-⁠a născut la 3 septembrie 1888 la Moscova, în familia lui Semion Hrenov, slujitor al închisorii Taganka. Familia era foarte religioasă. De mic mergea să se roage la mănăstirea Novospasski, de lângă casă, cânta în cor cu monahii și la unele slujbe era citeț. În 1907 a terminat institutul pedagogic, dar nu a devenit învățător, fiindcă nu simțea chemare. A fost contabil la Taganka, apoi ieroschimonahul Aristoclie, bun cunoscut al lui, l-⁠a ajutat să devină contabil la Banca Negustorilor din Moscova. În 1911 s-⁠a căsătorit cu Evdochia, o fată dintr-⁠o familie cucernică, enoriașă a mănăstirii Novospasski, unde s-⁠au cunoscut.

După naționalizarea băncilor, în 1917, a lucrat ca contabil în instituții de stat. După închiderea mănăstirii Novospasski a mers, ca toți enoriașii ei, la biserica Sfinților Patruzeci de Mucenici, unde i s-⁠a propus să primească treapta de diacon. A cerut sfat și binecuvântare de la protoiereul Alexei Meciov, de la biserica Sfântului Nicolae de pe Maroseika, iar în 1921 episcopul Ilarion (Troițki) de Verei l-⁠a hirotonit diacon la biserica Sfinților Patruzeci. Aici a condus școala de duminică, a slujit aproape un an, apoi a plecat când în biserică au început certuri și a slujit un timp la biserica Sfintei Treimi din Kotelniki. A rămas tot timpul contabil. Familia lui, soția și fiica, trăia în bună înțelegere; în timpul liber din timpul săptămânii citeau cărți duhovnicești, mai ales viețile sfinților, o viață pentru fiecare zi, iar duminica și la sărbători mergeau la biserică.

La începutul anilor 1930, OGPU l-⁠a chemat și i-⁠a spus că este un bun lucrător și că i se propune să fie agentul lor și să raporteze despre toți cei cu care lucrează. A răspuns că nu poate, fiindcă are treapta de diacon. „Atunci lepădați treapta.” „Dumnezeu a dat, Dumnezeu va lua”, a răspuns. Nu au mai insistat, iar unul a spus: „Ne-⁠ar trebui mai mulți oameni așa de statornici”. În 1937 s-⁠a făcut o denunțare că în apartamentul lui vin mulți clerici, iar la percheziție a fost găsită adeverința hirotoniei de diacon, iar unul a spus mulțumit: „Iată încă un dosar”. La interogatorii părintele Ioan a confirmat că poartă și acum treapta de diacon și nu vrea să o lepede, iar în privința învinuirilor de activitate contrarevoluționară s-⁠a spus nevinovat.

A fost arestat împreună cu arhiepiscopul Dimitrie (Dobroserdov), arhimandritul Amvrosie (Astahov), egumenul Pahomie (Turkevici), monahul Varlaam (Efimov), monahia Tatiana (Besfamilnaia) și mirenii Nicolae Rein, Maria Volnuhina și Nadejda Ajgherevici. Arhiepiscopul Dimitrie, născut în 1864, era fost episcop de Mojaisk, de Kozlov și de Piatigorsk, iar la interogatoriu nu a recunoscut nici o vină și n-⁠a vrut să pârască pe nimeni. Amvrosie, născut în 1860, ducea o viață de nevoință după închiderea mănăstirii și își povățuia duhovnicește fiii și fiicele. Pahomie, născut în 1864, se nevoise la mănăstirea Zlatoust. Varlaam, născut în 1903, primise în taină, în 1935, tunderea monahală. Tatiana, născută în 1866, trăise din copilărie în mănăstirea Nașterii Domnului din Moscova. Nicolae Rein, născut în 1892, cercetător științific, găzduise un ieromonah athonit. Maria Volnuhina, născută în 1876, era cinstită de credincioși pentru nevoința și înainte-⁠vederea ei. Nadejda Ajgherevici, născută în 1877, trăia pe la monahiile mănăstirilor închise. La 17 octombrie 1937 troica NKVD i-⁠a condamnat la moarte, în afară de Varlaam, care a primit zece ani de închisoare și a murit curând în Komi. La 21 octombrie 1937 ceilalți opt, între ei și diaconul Ioan Hrenov, au fost împușcați la Butovo și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută.

Biserica îl pomenește pe diaconul Ioan la 21 octombrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.