Ioan Lebedev

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Lebedev, protoiereu, s-⁠a născut la 9 octombrie 1869 în satul Voronțovo, ținutul Egorievsk, gubernia Reazan, în familia psaltului Fiodor Lebedev. După ce a absolvit Seminarul din Reazan în 1892, a fost numit învățător de religie la școala bisericească din Pajino. În 1896 s-⁠a căsătorit cu Nadejda, fiica fostului paroh al bisericii Nașterii Domnului din satul Popovici (mai târziu Pronihlovo), preotul Martin Sampsonovici Lipiagov, iar curând episcopul Polieuct de Mihailov l-⁠a hirotonit preot pentru această biserică.

Biserica din sat exista din veacul al XVI-⁠lea. La începutul veacului al XIX-⁠lea clădirea era foarte veche. După tradiție, țăranii au aflat în chip minunat o cruce, lucru socotit poruncă de a înnoi biserica. În 1839 s-⁠a sfințit o mare biserică de piatră a Nașterii Domnului, cu un paraclis al Sfântului Nicolae. Crucea găsită, făcătoare de minuni, era păstrată pe sfânta masă, iar la țărani s-⁠a înrădăcinat obiceiul cucernic de a săvârși moliftă la Sfânta Cruce de viață făcătoare. Părintele Ioan a predat Legea lui Dumnezeu la școala parohială din Pronihlovo și la școlile zemstvei din Sekirino și Mendiukino. În 1910 clerul din Zaraisk l-⁠a ales membru în conducerea școlii duhovnicești din Zaraisk. Pentru slujirea îndelungată și vrednică a fost ridicat la rang de protoiereu. Când bolșevicii au venit la putere și a început prigoana, prevăzând greutățile, le zicea adesea fiilor lui duhovnicești: „Numai să nu vă lepădați”.

Puterea fără Dumnezeu l-⁠a impus cu un mare impozit, iar comunitatea nu avea bani. Ca să nu fie închisă biserica, părintele a mers el însuși prin sat să strângă daruri de la credincioși ca să plătească. La 31 decembrie 1929 adjunctul procurorului din Kolomna a propus deschiderea unui dosar penal „pentru strângere de bani de la cetățeni”. Martorii au confirmat colecta și au apărut martori mincinoși care l-⁠au învinuit de agitație antisovietică. Preotul Seleznev, chemat ca martor, a spus: „Din clerul reacționar monarhist îl socotesc pe colegul meu, preotul Lebedev, arestat în dosarul meu, om cu gospodărie puternică, apropiat de episcopul Boris al Reazanului, care a luptat îndelung și încăpățânat împotriva puterii sovietice, iar Lebedev i-⁠a fost urmaș”. Protoiereul Ioan Lebedev a fost arestat împreună cu alți preoți din raionul Zaraisk și închis la Kolomna. La interogatoriul din 4 ianuarie 1930 a spus că este în relații de prietenie cu decanul, protoiereul Petru Uspenski, ca vecin, că nu i-⁠a trimis rapoarte despre parohia sa din ziua revoluției, că a citit în casa lui circularele răposatului episcop Boris (Sokolov), în care nu avea nimic antisovietic. La 3 februarie 1930 troica OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord.

După surghiun a slujit din nou în Pronihlovo. La 30 noiembrie 1933 a fost numit să împlinească îndatoririle preotești și la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Radușino, unde slujise mai înainte prietenul lui, protoiereul Petru Uspenski. Astfel a păstorit două biserici. În ajunul Crăciunului din decembrie 1936 s-⁠a adresat președintelui sfatului sătesc pentru îngăduința de a face moliftă în casele colhoznicilor, la cererea credincioșilor. Președintele a refuzat, invocând cazurile de boli epidemice din zonă. În august 1937 președintele a mărturisit anchetatorului NKVD că preotul i-⁠ar fi spus: „Legile sovietice sunt date ca să întunece mințile poporului, în lege se scrie despre libertatea credinței, dar în realitate nu e așa. Poporul cere să merg cu moliftă pe la casele ortodocșilor. Voi merge cu moliftă ca și înainte. Împotriva poporului sunteți neputincioși, poporul merge și va merge după noi. Voi vă țineți doar prin silnicie, care va avea sfârșit”. Preotul a mers într-⁠adevăr cu moliftă pe la case și a spus: „Eu, ca păstor, îmi fac datoria cinstit față de voi, în ciuda oricărei împotriviri și pedepse a puterii; suntem siguri că acestei puteri a antihristului îi va veni sfârșitul”.

În plină prigoană, la 20 august 1937, protoiereul Ioan Lebedev a fost arestat și închis la Kolomna. Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă a făcut agitație contrarevoluționară cu prilejul vizitelor. A răspuns că le spusese colhoznicilor că în colhoz lucrul e greu, fiindcă lucrează fără pauză, și a negat că i-⁠ar fi chemat să se organizeze împotriva puterii. La 29 august a fost interogat într-⁠o închisoare din Moscova. A spus că s-⁠a întors din surghiun în 1933, după ce ispășise pedeapsa întreagă, că nu se recunoaște vinovat și că a mers la președinte pentru îngăduința de a face moliftă de Crăciun, iar când președintele a refuzat, nu i-⁠a răspuns nimic. La 8 septembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Protoiereul Ioan Lebedev a fost împușcat la 9 septembrie 1937 pe poligonul de la Butovo și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută.

După arestarea lui, biserica din sat a fost închisă. Când oamenii au aflat, au luat acasă icoanele pe care au putut. Enoriașa Pelaghia Kostiuhina a păstrat cu grijă în casă icoana bisericii, a Maicii Domnului „Căutarea celor pierduți”, și crucea făcătoare de minuni de pe sfânta masă, iar în anii 1960 le-⁠a dat bisericii Bunei Vestiri din Zaraisk. Biserica îl pomenește la 9 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, și în zilele mobile ale soborului noilor mucenici de la Butovo și ale sfinților Moscovei.