Ioan Mojirin

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Mojirin, preot, s-⁠a născut în 1870 în satul Sofino din gubernia Tambov, în familia țăranului Mihail Mojirin. După școala medie, Ivan Mihailovici a fost hirotonit preot. În 1931 a fost arestat și închis în lagăr. După întoarcere a slujit la biserica din satul Staro-⁠Belokuriha din Ținutul Altai. A fost împușcat la 29 iulie 1937, împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Iacov (Maskaev), arhiepiscop de Barnaul, cu protoiereul Petru Gavrilov și cu cuviosul mucenic Teodor (Nikitin), monah.

Arhiepiscopul Iacov se născuse în 1879 la Uralsk, absolvise Seminarul din Orenburg în 1901, slujise ca preot în satul Zobovo, fusese hirotonit episcop de Orsk în 1923, trecuse prin surghiun la Samara și prin eparhii la Ostașkov și Balașov, fusese condamnat în 1930 la lagărul de la Solovețki, iar în 1933 fusese rânduit la Barnaul, unde în 1935 a fost ridicat la rang de arhiepiscop. Părintele Petru Gavrilov, născut în 1870, preot din 1895, fusese ridicat protoiereu, surghiunit în 1929 la Narîm și, întors, slujise la Biisk.

Părintele Ioan, bolnav, fusese eliberat din lagăr ca incapabil de muncă și, începând cu 15 iulie 1933, a slujit în raionul Smolensk, în satele Novo-⁠Smolenskoe, Smolenskoe și Staro-⁠Tîrîșkino. La 4 septembrie 1936, într-⁠o scrisoare către preotul Daniil Noskov, s-⁠a plâns că de la sosirea în parohia Belokuriha l-⁠a apăsat o impresie grea, apoi lucrurile păruseră să se așeze și, de duminici și de sărbători, cuvântul viu al păstorului răsunase sub bolțile bisericii, dar acum biserica era cerută pentru depozitarea grâului, ca și în anul trecut, iar Providența îl lăsa din nou fără slujbă. La 23 septembrie 1936 a fost arestat și închis la Biisk.

Autoritățile l-⁠au învinuit că ar fi participant activ la grupul contrarevoluționar răsculat al decanului Daniil Noskov, în fruntea căruia ar fi fost arhiepiscopul Iacov. La interogatorii a spus că nu se recunoaște vinovat, că nu face parte din nici un grup antisovietic și că nu a avut cu Noskov decât discuții despre faptul că credincioșii sunt tot mai puțini. La 2 octombrie 1936 a fost confruntat cu Stepan Kașceev, care a mărturisit că Mojirin i-⁠ar fi spus că va izbucni în curând un război cu Japonia și că viața va fi mai ușoară. Părintele Ioan a răspuns că Kașceev era trimisul comunității pentru a cere deschiderea bisericii, că vorbeau doar despre treburi bisericești, ca strângerea banilor pentru reparații, și că el spusese chiar că un război cu Uniunea Sovietică nu poate fi, fiindcă ea este puternic înarmată. A negat tot, iar în spital, în 1937, a refuzat să se recunoască vinovat de vreun fapt. În primăvara lui 1937 unii dintre acuzați au început să spună în fața instanței că și-⁠au dat mărturiile sub amenințări și presiuni; la 9 aprilie ședința a fost amânată și dosarul trimis la anchetă suplimentară.

La 25 iulie 1937 troica NKVD i-⁠a condamnat la moarte pe arhiepiscopul Iacov (Maskaev), protoiereul Petru (Gavrilov), preotul Ioan (Mojirin), monahul Teodor (Nikitin), pe Ivan Protopopov și pe alții. Arhiepiscopul, cei doi preoți și monahul au fost împușcați la 29 iulie 1937 și îngropați într-⁠o groapă comună necunoscută. Mireanul Ivan Protopopov a fost împușcat la 4 august 1937.

Biserica îl pomenește la 29 iulie, în ziua morții, după stilul nou, la 26 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Altai și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.