Ioan Morosini

Fericitul Ioan Morosini a fost un egumen venețian din neamul ilustru al Morosinilor și întemeietorul mănăstirii San Giorgio Maggiore din Veneția. A adormit în jurul anului 1012. Cinstirea lui nu a primit niciodată o aprobare formală; din vechime, el este numit „fericit” în ordinul benedictin.

Despre viața lui personală se știu puține lucruri. A fost ginerele dogelui Pietro I Orseolo și a stat aproape de el. La 3 septembrie 978, împreună cu socrul său și cu ceilalți, a părăsit Veneția în urma egumenului Guarino de la mănăstirea Saint-⁠Michel-⁠de-⁠Cuxa din Pirineii răsăriteni, unde a îmbrățișat viața monahală după rânduiala benedictină. Cuxa era în veacul al X-⁠lea un mare centru al reformei monahale.

În 982 s-⁠a întors în orașul natal și a cerut dogelui Tribuno Memmo insula San Giorgio, pe care să întemeieze o mănăstire; dogele i-⁠a încuviințat cererea și a lărgit insula ca să poată purta clădirile mănăstirii. Ioan este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, în tradiția benedictină, la 5 februarie, după calendarul apusean (stil nou).