Ioan Vasilevski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Vasilevski, preot, s-⁠a născut la 18 martie 1869 în așezarea Krasnîi Holm din ținutul Vesiegonsk, gubernia Tver, în familia psaltului Nicolae Vasilevski. După Seminarul Teologic din Tver a fost hirotonit preot și a slujit la catedrala din Vesiegonsk. În 1922 a fost arestat și învinuit că s-⁠a opus confiscării odoarelor bisericești și condamnat la un an de închisoare; a făcut recurs, recursul a fost primit și a fost eliberat. A slujit la catedrală până în februarie 1924, apoi în satul Selihovo până în octombrie 1926, când a fost numit la biserica Învierii din așezarea Seliharovo.

Prima arestare

Aici slujeau trei preoți, dar cel mai activ era părintele Ioan, și aceasta a atras prigoana. La 15 iulie 1927 a fost arestat și închis la Ostașkov. Anchetatorul l-⁠a întrebat despre educarea atee a copiilor, despre cine pomenea ca arhiereu și despre procesiunile cu molifte. Părintele a răspuns că vorbise de educația creștină a copiilor de către părinți, că în predici nu atinsese politica, că la 21 noiembrie 1926, de ziua Sfântului Mihail, plecase cu molifte fără icoană, dar un sătean din Nikva adusese icoana Arhanghelului Mihail și slujise cu ea în câteva case, până când psaltul i-⁠a spus că autoritățile opresc acest lucru, și că îl pomenește, ca ceilalți doi preoți, pe mitropolitul Serafim (Aleksandrov). Pentru a aduna probe, anchetatorul a chemat martori, mai toți puțin vorbăreți. Diaconul Mihail Șterin a spus că părintele i-⁠a întrebat de Paști pe copii dacă au cruci și să spună părinților să le cumpere; alți preoți au spus că într-⁠o predică din 19 decembrie 1926 i-⁠ar fi îndemnat pe părinți să nu-⁠și trimită copiii la școli unde li se iau crucile, nici la pionieri și comsomol, dar fără să-⁠și amintească vorbele exact. Mireni, între ei starostele Ivan Anișin, au spus că nu știau de nici o agitație a lui împotriva puterii.

La 11 august i s-⁠a pus învinuirea că, vrăjmaș puterii sovietice, a răspândit zvonuri contrarevoluționare și provocatoare, a ținut de la amvon predici contrarevoluționare, a îndemnat să nu se trimită copiii la școli unde nu se predă Legea lui Dumnezeu și a stârnit panică și neîncredere. Fiindcă și anchetatorii păreau a nu avea dovezi destule, au chemat alți martori, între ei un membru de partid, Vasile Șustrov, care a povestit ce spuneau țăranii: că un popă nou ar umbla cu cruciulițe pe panglici și le-⁠ar pune copiilor care nu au, chiar fără consimțământul părinților. Alt martor a spus că de Paști 1927 le-⁠a zis copiilor și tinerilor: „Eu singur am stat trei ani în temniță, crucea trebuie purtată”, dând cruci gratis tuturor celor ce voiau. Psaltul a mai spus că, văzând într-⁠o casă icoane pe un perete și portrete ale conducătorilor pe altul, i-⁠ar fi zis gazdei să scoată „necurățenia”. La 24 august un împuternicit al OGPU din Tver l-⁠a interogat din nou despre predici. Părintele a spus că la 19 decembrie 1926 a ținut o predică pe tema „Ascultați de mai-⁠marii voștri, care priveghează pentru sufletele voastre”, a pomenit pe Sfântul Nicolae ca râvnitor al evlaviei, a îndemnat să fie credincioși Ortodoxiei și să-⁠și crească copiii în duhul credinței, și că atitudinea negativă față de credință duce copiii la pionieri și comsomol. Aceasta se petrecea cu un an înainte de începerea prigoanei în masă, și ancheta a hotărât că vinovăția nu este dovedită și părintele a fost eliberat.

Mucenicia

În anii treizeci a slujit la Bejeț, la biserica Bunei Vestiri, a cărei comunitate era formată din monahiile unei mănăstiri de curând desființate. Aici a întâmpinat anul 1937. A fost arestat în noaptea de 14 spre 15 august, interogat în aceeași zi și închis la Bejeț. A răspuns cu demnitate și calm. Despre adunările și petrecerile clerului ținute de episcopul Grigorie (Kozîrev), la ziua numelui episcopului, la zece ani de episcopat și la hramuri, a spus că s-⁠au ținut în casa episcopului și în pridvorul bisericii și că s-⁠au rostit doar urări. Despre închiderea bisericilor și coborârea clopotelor a spus că a fost mâhnit, dar s-⁠a împăcat cu hotărârile autorităților. A tăgăduit că ar fi făcut parte din vreun grup contrarevoluționar al clerului. Despre cercetarea din 1934 a spus că a fost în legătură cu arestarea preotului Serghei Kordiukov din Bejeț. În încheierea anchetei a spus: „Nu mă recunosc vinovat că am făcut parte dintr-⁠o grupare contrarevoluționară a clerului și că am făcut agitație antisovietică”.

La trei săptămâni după ultimul interogatoriu, la 13 septembrie, troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Preotul Ioan Vasilevski a fost împușcat la 17 septembrie 1937. Sinodul Arhieresc din august 2000 l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica.

Biserica îl pomenește la 17 septembrie, în ziua morții, după stilul nou, la 18 iulie în Soborul sfinților din Tver și în ziua mobilă a soborului noilor mucenici.