Ioanichie de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Ioanichie de la Zografu (Athos) face parte dintre cei douăzeci și șase de mucenici ai mănăstirii Zografu. În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a intrat în unire cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri de pe Athos au refuzat cu tărie să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei care o părăseau. Pentru aceasta Sfântul Munte a fost atacat de oștile latinilor și de mercenari, care au omorât mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era mai ales expusă, fiindcă împăratul nu voia să-⁠i îndepărteze pe greci și își vărsa mânia asupra mănăstirilor de alt neam.

Aflând pe cale minunată că se apropie ostașii, egumenul Toma al Zografului i-⁠a înștiințat pe frați că cine vrea să scape trebuie să fugă din mănăstire, iar cine dorește mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase de oameni, între care egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, doi Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian, Partenie și patru mireni lucrători ale căror nume nu se știu. S-⁠au închis în turnul mănăstirii.

La sosire, ostașii latini au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii lui Hristos au cântat psalmi și acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și așa și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu la 10 octombrie, între anii 1274 și 1284. Biserica îl pomenește pe Cuviosul Mucenic Ioanichie la 4 iulie, în zi mobilă, în Soborul cuvioșilor din Athos.