Iona Lazarev

Sfântul Sfințit Mucenic Iona (Ivan Ivanovici Lazarev, în lume) a fost episcop de Nevel, vicar al eparhiei Vitebsk. S-⁠a născut în 1869 la Lucenski Pogost, ținutul Tihvin, gubernia Novgorod, și a fost împușcat la 21 octombrie 1937 pe poligonul de la Butovo. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în 2000, la Sinodul Arhieresc Jubiliar din august, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 8 octombrie după calendarul vechi (21 octombrie după cel nou).

S-⁠a născut în familia unui preot. A absolvit seminarul din Novgorod în 1892; rector al seminarului era atunci arhimandritul Tihon (Nikanorov), mai târziu arhiepiscop de Voronej și nou mucenic. Din 1892 a fost supraveghetor la școala teologică din Zvenigorod. La 4 noiembrie 1892 a fost tuns monah, la 3 decembrie a fost ridicat ierodiacon, la 23 decembrie 1893 a fost trecut între frații Mănăstirii Savvino-⁠Storojevski, iar la 6 ianuarie 1895 a fost ridicat ieromonah. La 30 decembrie 1899, la cererea episcopului Tihon (Nikanorov) de Polotsk, a fost trecut între frații casei arhierești din Polotsk. Din 5 ianuarie 1900 a fost vistiernic și ecleziarh al acestei case. Din 27 noiembrie 1900 a fost stareț al Mănăstirii Schimbării la Față din Nevel, iar din 2 septembrie 1902 al Mănăstirii Skovorodski din Novgorod. În 1903 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Din 22 martie 1911 a fost stareț al Mănăstirii Învierii Noul Ierusalim, ștavropighială, la recomandarea episcopului Tihon, care fusese el însuși stareț al ei. În ianuarie 1918 a fost trimis în subordinea arhiepiscopului Tihon al Voronejului și Zadonskului.

La 29 ianuarie 1926 a fost numit episcop de Nevel, vicar al eparhiei Vitebsk, dar din pricini care nu au atârnat de el nu a putut să-⁠și ia slujba. La 14 mai 1926 a fost pus în retragere, cu binecuvântarea locțiitorului Locțiitorului Patriarhal, mitropolitul Serghie, ca să locuiască în satul Batiușkovo, raionul Dmitrov, regiunea Moscova, unde a slujit la biserica Sfântului Nicolae. Mulți creștini veneau la el să primească sfaturi duhovnicești. Episcopul îi ajuta pe preoții aflați în lagăre pe teritoriul raionului Dmitrov, care construiau canale și ecluze.

A fost arestat la 15 august 1937. La anchete nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 17 octombrie 1937 a fost osândit de troica administrației NKVD a regiunii Moscova, pentru „agitație antisovietică”, la pedeapsa supremă. A fost împușcat la 21 octombrie 1937 pe poligonul de la Butovo.