Iosif de la Văratec

Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec, numit și Iosif Pustnicul († 1828), a fost sihastru și dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, preot și duhovnic renumit, părinte adevărat pentru călugări și pentru mireni. A fost cel dintâi duhovnic al așezării monahale de la Văratec și unul dintre ctitorii mănăstirii.

Era originar din ținutul Neamț. Din tinerețe a îmbrățișat viața călugărească, mai întâi în obștea Mănăstirii Neamț, unde, pentru smerenia și ascultarea lui, starețul l-⁠a tuns monah și l-⁠a hirotonit ieromonah. Mai târziu s-⁠a retras în pădurile bătrâne din preajma Schitului Sihla, cu doi ucenici din Neamț, Gherontie și Gherman. Trăiau în trei chilii de lemn și pământ, lângă un mic paraclis, hrănindu-⁠se cu fructe de pădure și legume din jurul chiliilor. Locul se numește și azi „Chiliile lui Iosif”. De la el veneau după cuvânt de folos și spovedanie sihaștri din munții Sihlei și din pădurile Agapiei, călugări și egumeni de la Sihăstria, Sihla, Pocrov și Neamț.

La rugămintea starețului Paisie, în 1780 a devenit duhovnic la o mică sihăstrie de monahii de la Pârâul Carpenului (Pipirig), pe care a mutat-⁠o apoi la Schitul Durău, lângă Ceahlău. În 1785 s-⁠a retras în pădurile Văratecului și a ajutat la întemeierea mănăstirii, împreună cu schimonahiile Olimpiada și Nazaria. A povățuit o obște de peste două sute de călugărițe mai bine de treizeci de ani, lucrând și cu muncitorii la ridicarea lăcașurilor. S-⁠a mutat la Domnul în 1828 și a fost înmormântat în biserica mare zidită de el. Se spunea despre el că avea darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate.

Este pomenit la 16 august (stil nou).