Iosif Sikov

Sfântul Sfințit Mucenic Iosif Sikov a fost preot în Munții Ural și a primit moartea mucenicească în anul 1918, împușcat de bolșevici. Era părintele unei familii numeroase și păstorea circa cinci mii de credincioși.

Iosif Fomici Sikov s-⁠a născut în 1873. În 1907 a absolvit școala misionară, iar după câțiva ani a fost hirotonit diacon și a slujit la biserica Sfântului Ioachim din uzina Visimo-⁠Utkinsk, ținutul Verhoturie, eparhia Ekaterinburgului. În 1914 a fost hirotonit preot pentru biserica Semnului (a Maicii Domnului „Semnul”) din uzina Verhni Tagil, ținutul Ekaterinburg, gubernia Perm, așezată la izvoarele râului Tagil, pe povârnișul de răsărit al Uralului, la optzeci de verste de Ekaterinburg. Cei dintâi locuitori ai uzinei, ca la toate uzinele uralene, au fost oameni surghiuniți și schismatici, care fugiseră în munți și păduri ca să scape de prigoana stăpânirii.

Prima biserică a fost zidită acolo în 1753. După incendiul din 1861, care a mistuit cea mai mare parte a așezării, s-⁠a ridicat biserica de piatră a Semnului. În ea se afla ca sfântă odoare icoana Maicii Domnului „Semnul”, păstrată din incendiu. Cu această icoană se făceau de mai multe ori pe an procesiuni solemne în satele vecine, în fiecare dintre ele icoana rămânând între o săptămână și trei. La începutul veacului al XX-⁠lea parohia avea circa cinci mii de credincioși.

Acolo a slujit și a locuit părintele Iosif împreună cu familia lui numeroasă, avea opt copii. Acolo a primit și cununa muceniciei, fiind împușcat de bolșevicii fără Dumnezeu la 14 iunie 1918. Este pomenit la 7 februarie (zi schimbătoare), în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg și la 27 iunie, în stil nou.