Iov de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Iov de la Zografu a fost unul dintre cei douăzeci și șase de monahi ai mănăstirii bulgărești Zografu de pe Muntele Athos, arși de latini în turnul mănăstirii pentru credința ortodoxă. Sunt pomeniți la 4 iulie (stil nou, zi schimbătoare), în Soborul cuvioșilor athoniți.

În anul 1274, împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a făcut unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat cu hotărâre să trădeze ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei care o părăseau. Pentru aceasta, Sfântul Munte a fost atacat de oști latine și de mercenari, care au chinuit pe mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era mai ales în primejdie, pentru că împăratul nu voia să se învrăjbească cu grecii și își vărsa mânia asupra mănăstirilor de alt neam.

Egumenul Toma al Zografului a aflat în chip minunat apropierea ostașilor și a spus fraților că cei ce vor să rămână în viață să fugă din mănăstire, iar cei ce doresc mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma și monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, un alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Iosafat, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Domețian și Partenie, precum și patru mireni lucrători ale căror nume nu se știu. S-⁠au închis în turnul mănăstirii.

La sosire, ostașii latini au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii lui Hristos au cântat psalmi și acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și și-⁠au dat sufletul lui Dumnezeu la 10 octombrie, între anii 1274 și 1284.