Ipolit din Roma

Sfântul Mucenic Ipolit din Roma a fost căpetenia gardienilor închisorilor din Roma sub împărații Deciu și Valerian, și a primit moartea mucenicească la 13 august 258, tras de cai sălbatici. Este pomenit în aceeași zi cu doica sa, Sfânta Muceniță Concordia, la 13 august după calendarul vechi.

A fost adus la Hristos de Sfântul Mucenic Laurențiu (pomenit la 10 august) și a îngropat trupul acestuia. Aflând despre aceasta, împăratul l-⁠a arestat și l-⁠a întrebat, batjocoritor, dacă s-⁠a făcut și el vrăjitor, ca să fi furat trupul lui Laurențiu. Sfântul s-⁠a mărturisit creștin și a fost bătut crunt cu vergi; răspunsul lui a fost mereu același: „Sunt creștin”. Împăratul a poruncit să fie îmbrăcat din nou în hainele de ostaș și i-⁠a spus să-⁠și aducă aminte de rangul lui, să-⁠i fie prieten și să aducă jertfă zeilor ca mai înainte. Mucenicul a răspuns: „Sunt ostaș al lui Hristos, Mântuitorul meu, și doresc să mor pentru El”.

Atunci i s-⁠a luat toată averea, doica lui, Concordia, a fost bătută până la moarte, iar toți cei din casa lui au fost decapitați sub ochii lui. Pe Ipolit l-⁠au legat de cai sălbatici, care l-⁠au târât pe pietre până a murit. Aceasta s-⁠a întâmplat la 13 august 258, în a treia zi după moartea mucenicească a arhidiaconului Laurențiu, așa cum îi spusese el însuși lui Ipolit că se va întâmpla. În noaptea următoare preotul Iustin a îngropat în taină pe toți mucenicii la locul execuției; creștinii au luat apoi trupurile și le-⁠au așezat lângă moaștele arhidiaconului Laurențiu.