Tihon din Zadonsk

Sfântul Ierarh Tihon din Zadonsk (în lume Timofei Savelievici Sokolov, la naștere Kirillov) a fost episcop de Voronej, scriitor duhovnicesc și cel mai de seamă luminător ortodox al Rusiei din veacul al XVIII-⁠lea. S-⁠a născut în 1724 și a adormit în 1783 la Mănăstirea din Zadonsk, iar Biserica Rusă l-⁠a proslăvit ca sfânt în 1861. Este pomenit la 13 august (26 august pe stil nou) și la 19 iulie (1 august).

Copilăria și studiile

Timofei s-⁠a născut în satul Korotsko, în ținutul Novgorodului, în familia unui psalt sărac, Savelie Kirillov. Tatăl a murit devreme, iar familia a rămas în sărăcie grea, cu patru frați și două surori, fără pâine de toate zilele. Se povestește că un cărăuș bogat, fără copii, voia să-⁠l ia drept fiu, iar mama, silită de lipsuri, l-⁠a dus de mână la el, dar fratele cel mare a alergat după ei și a stăruit în genunchi să nu-⁠l dea, făgăduind că vor lucra să-⁠l învețe carte. Mama s-⁠a întors acasă. Timofei însuși își amintea că, atunci când nu era nimic de mâncare, grăpa o zi întreagă ogorul unui om bogat, ca să primească pâine.

La treisprezece ani a fost adus la Novgorod și primit la școala slavonă a casei arhierești, iar după ce școala s-⁠a prefăcut în seminar, în 1740, a fost trecut aici pe cheltuiala statului, fiind unul dintre cei mai destoinici. Primea pâine și apă fiartă; își vindea jumătate din pâine ca să cumpere o lumânare și să citească. Colegii bogați râdeau de el și, arătându-⁠i opincile de scoarță de tei, îi cântau în batjocură „Te mărim pe tine, ierarhe”. A rămas în seminar aproape paisprezece ani, iar în 1754 a devenit profesor, întâi de greacă, apoi de retorică și filozofie.

Monahul și episcopul

La 10 aprilie 1758, în vârstă de treizeci și patru de ani, a fost tuns monah cu numele Tihon. În anii următori a fost prefect al seminarului, arhimandrit la Tver și rector al seminarului de acolo. La 13 mai 1761 a fost hirotonit episcop de Kexholm și Ladoga, vicar al Episcopiei Novgorodului, iar la 3 februarie 1763 a fost mutat la Voronej. Ca episcop a lucrat pentru înnoirea vieții duhovnicești a catedralei și a poporului, a îndrumat clerul în îndatoririle lui, a înființat o misiune pentru readucerea sectanților la Ortodoxie, a făcut ca judecata să urmărească îndreptarea, nu pedeapsa, și și-⁠a apărat subalternii de autoritățile lumești. A sprijinit învățătura poporului și a transformat școala slavo-⁠latină în seminar, pentru care a alcătuit programa și a adunat profesori cu experiență. A scris tratatul „Despre cele șapte Sfinte Taine”, pentru ca preoții să înțeleagă Tainele pe care le slujeau, un altul „Despre Taina Pocăinței”, ca îndrumar pentru duhovnici, un lung eseu „Trup și duh”, cincisprezece cuvinte de îndemn pentru monahi și mai multe scrieri pentru popor, trimise tuturor bisericilor.

La Zadonsk

După aproape cinci ani de păstorire, din pricina bolii, Tihon a cerut să fie lăsat să se retragă. Mai întâi a stat la Mănăstirea Tolșevski de lângă Voronej, iar în 1769 s-⁠a așezat la Mănăstirea din Zadonsk, la douăzeci și patru de kilometri de Voronej, pe malul Donului, unde a rămas până la moarte. Acolo s-⁠a dedicat studiului și scrisului și a ținut o nevoință aspră: deși slab, mânca foarte puțin și lucra adesea cu mâinile. Față de slăbiciunile altora era îngăduitor și cunoscut pentru smerenie și iertare, deși el însuși era din fire nervos și sensibil. Cu toată învățătura sa, lua lecții de viață duhovnicească de la bătrâni simpli și neînvățați. Faima lui de dreptate, smerenie, bunătate și înțelepciune aducea mulțime de oameni la mănăstire, în căutarea binecuvântării și a sfatului. Nu se ferea să iasă din mănăstire printre oameni când era nevoie și uneori mergea mai departe.

Operele sale principale din acești ani sunt „Comoara duhovnicească adunată din lume” (1770) și „Despre adevărata creștinătate” (1776). A scris și lucrări mai scurte pentru monahi, ca „Regulile vieții monahale” și „Îndemn către cei ce se întorc de la lumea deșartă”. Viața lui în mănăstire a fost descrisă de doi dintre slujitorii lui de chilie. A adormit la 13 august 1783.

Cinstirea

La 14 mai 1846, în timpul zidirii noii catedrale din Zadonsk, au fost aflate moaștele lui, despre care se spunea că sunt nestricate, iar mărturiile despre minuni la ele au fost numeroase. Biserica Rusă l-⁠a numărat între sfinți în 1861. A doua pomenire, la 19 iulie (1 august), este legată de aflarea moaștelor. Sfântul este chemat mai ales în bolile sufletești. Viața și scrierile lui l-⁠au inspirat pe Dostoievski, care le-⁠a oglindit în episcopul Tihon din „Demonii” și în Alioșa Karamazov și starețul Zosima din „Frații Karamazov”. La Shanghai, Sfântul Ioan de Shanghai a întemeiat un orfelinat al Sfântului Tihon din Zadonsk, în care au fost primiți aproape patru mii de copii.