Sari la conținut

Sfânta Cuvioasă

Radegunda

Regina francilor, ctitoare de mănăstire

Prințesă din Turingia și regină a francilor, care a întemeiat mănăstirea Sfânta Cruce din Poitiers.

Prăznuire
13 auguststil vechi 26 august
Adormită
587secolul VI
Locul
Poitiers

Viața

Sfânta Cuvioasă Radegunda a fost prințesă a Turingiei și regină a francilor. După ce și-⁠a părăsit soțul, regele Clotar I, a întemeiat la Poitiers mănăstirea Sfânta Cruce. Este cinstită ca sfântă a Bisericii nedespărțite și pomenită la 13 august.

Prințesa

S-⁠a născut în jurul anului 520, fiica lui Berthachar, unul dintre regii Turingiei. Unchiul ei Hermanfrid l-⁠a ucis pe Berthachar în luptă și a luat-⁠o în casa lui. În 531 regii franci Theuderic și Clotar I au cucerit Turingia, iar Clotar a luat-⁠o cu el în Galia, ca pe un copil. A crescut câțiva ani la o moșie a lui din Athies, în Picardia, unde a învățat limba latină și credința creștină. Fratele ei, ultimul bărbat din familia regală a Turingiei, a fost ucis din porunca lui Clotar în jurul anului 545.

Regina

Clotar s-⁠a căsătorit cu ea în 540, deși avea și alte soții. Radegunda a rămas fără copii, iar în palat a trăit mai mult ca o călugăriță. Era vestită prin milostenie, iar nevoința ei era grea: ținea posturi aspre, se ferea de carne, de pește și de ouă, de vin și de alte băuturi tari, iar în Postul Mare se ferea de pâine, de untdelemn și de sare, bând doar puțină apă. Când Clotar a poruncit uciderea fratelui ei, Radegunda a fugit de la curte și s-⁠a pus sub ocrotirea Bisericii. Episcopul Medard al Noyonului a rânduit-⁠o diaconiță.

Mănăstirea de la Poitiers

În jurul anului 560 a întemeiat la Poitiers mănăstirea Sfânta Cruce, în care a îngrijit bolnavii. Maicile trăiau după Regula pentru fecioare a Sfântului Cezar al Arelatului, primită de Radegunda de la nepoata ei Cezaria: știau să citească și să scrie, citeau Scriptura, copiau manuscrise și lucrau țesătură și broderie. Radegunda a stăruit ca Agnes să fie egumenă și a rămas ea însăși o simplă maică. Se credea că are darul vindecării.

Mănăstirea și-⁠a luat numele de la o părticică din Sfânta Cruce pe care Radegunda a primit-⁠o de la împăratul bizantin Iustin al II-⁠lea. Episcopul Maroveu al Poitiers-⁠ului a refuzat s-⁠o așeze în mănăstire, dar la cererea ei regele Sigebert I l-⁠a trimis pe Eufroniu al Turului să facă slujba. Pentru această ocazie, poetul Venanțiu Fortunat, prieten apropiat al Radegundei, a alcătuit imne, între care Vexilla regis, care se cântă și azi în slujbele Crucii. Ea era prietenă și cu Sfântul Grigorie al Turului, care a scris despre ea.

Adormirea și cinstirea

Radegunda a adormit în Domnul la 13 august 587. Slujba de înmormântare a avut loc după trei zile, în prezența lui Venanțiu Fortunat și a lui Grigorie al Turului. A fost îngropată în biserica ce avea să-⁠i poarte numele la Poitiers, iar mormântul ei se află și azi în cripta acelei biserici, centru al cinstirii ei. A scris viața ei maica Baudonivia, iar un alt cuvânt despre ea a lăsat Fortunat. Este ocrotitoarea mai multor biserici din Franța și Anglia și a Colegiului Jesus din Cambridge.

Prăznuiți în aceeași zi 13 august