Ponțian

Sfântul Ierarh Mucenic Ponțian a fost episcop al Romei între 230 și 235. Este primul episcop al Romei despre care se știe că a renunțat la scaun, pentru ca Biserica să nu rămână fără păstor în vreme de prigoană.

Păstorirea

A fost cetățean roman, fiul lui Calpurnius după Liber Pontificalis, și a fost ales la 21 iulie 230, după Sfântul Urban I. La început Biserica a trăit în pace sub împăratul Alexandru Sever. El a prezidat la Roma sinodul care a încuviințat osândirea lui Origen pronunțată la Alexandria, în jurul anilor 230 sau 231.

Surghiunul și moartea

În 235 împăratul Maximin Tracul a început o prigoană. Ponțian și Ipolit, care se despărțise de episcopii Romei, au fost arestați și trimiși la muncă în minele din Sardinia, de unde se întorceau puțini. La 28 septembrie 235 Ponțian s-⁠a retras din scaun, ca Roma să-⁠și poată alege alt episcop, iar data aceasta e prima dată sigură din istoria episcopilor Romei. Potrivit unor relatări, Ipolit s-⁠a împăcat cu el înainte de moarte.

Ponțian a murit curând în Sardinia, în octombrie 235, din rele tratamente; unele izvoare spun că a fost bătut cu bețe. Sfântul Fabian a adus trupurile lui și ale lui Ipolit la Roma, în 236 sau 237, iar Ponțian a fost așezat în catacomba lui Calixt, unde în 1909 s-⁠a găsit lespedea mormântului, cu numele lui scris grecește. Biserica îl pomenește la 13 august împreună cu Ipolit.