Irina a Ungariei

Sfânta Binecredincioasă Împărăteasă Irina a Ungariei, născută Piroska, a fost soția împăratului bizantin Ioan al II-⁠lea Comnenul și, împreună cu el, ctitoră a mănăstirii Pantocrator din Constantinopol. Biserica Ortodoxă o cinstește ca sfântă, iar în Ungaria este cinstită ca Sfânta Piroska. A adormit la 13 august 1134 și este pomenită la 13 august, sub numele de călugărie Xenia (Xene).

Familia și căsătoria

S-⁠a născut în 1088, ca fiică a regelui Ladislau I al Ungariei și a Adelaidei de Rheinfelden. A rămas orfană de mică: mama ei a murit în 1090, iar tatăl în 1095. A crescut la curtea vărului ei, regele Coloman, care a pus să fie bine învățată. În 1104, la șaisprezece ani, a fost logodită cu un bărbat pe care nu-⁠l cunoscuse, Ioan Comnenul, fiul cel mare al împăratului Alexios I, încoronat împreună cu tatăl său încă din 1092 și așteptat să-⁠i urmeze. Coloman a făcut această căsătorie ca să îmbunătățească legăturile cu Bizanțul. La Constantinopol ea a primit credința ortodoxă și numele Irina, ca soacra ei, împărăteasa Irina Ducaina.

Împărăteasa

Ioan al II-⁠lea a urcat pe tron în 1118 și este socotit unul dintre cei mai buni împărați din dinastia Comnenilor. Între el și Irina s-⁠a statornicit o căsnicie trainică și plină de înțelegere, după cum arată izvoarele vremii. Au avut opt copii, patru fii și patru fiice, între ei pe Manuel, viitorul împărat Manuel I Comnenul. Poetul Teodor Prodromos a scris versuri pentru împărăteasă și pentru copiii ei.

Irina nu s-⁠a amestecat în treburile guvernării și s-⁠a dăruit credinței și copiilor ei. A primit adesea la curte delegații străine, pelerini din Țara Sfântă și soli din Ungaria. Cu soțul ei a pus temelia mănăstirii Hristos Pantocrator, un ansamblu cu trei biserici, o mănăstire și un spital mare, deschis oamenilor din toate stările, cu un cămin pentru bătrâni. Izvoarele hagiografice privesc această ctitorie ca cea mai mare lucrare a vieții ei. A sprijinit până la sfârșit pe săraci, pe cei neputincioși și pe bolnavi, dar nu a apucat să vadă mănăstirea sfințită.

Adormirea și cinstirea

Irina a murit pe neașteptate la 13 august 1134, în Bitinia, unde îl însoțise pe soțul ei într-⁠o campanie împotriva turcilor selgiucizi. Înainte de moarte a primit, după obiceiul bizantin, tunderea în monahism, cu numele Xene. Împăratul a pus s-⁠o îngroape în mănăstirea Pantocrator, unde l-⁠au așezat și pe el mai târziu, iar mănăstirea a ajuns locul de îngropare al Comnenilor și apoi al Paleologilor. Astăzi clădirea este moscheea Zeyrek din Istanbul.

În mozaicul Sfintei Sofia din Constantinopol, de pe la 1118, împărăteasa apare alături de Ioan al II-⁠lea, în fața Maicii Domnului. Este singura din dinastia Arpadienilor al cărei chip din timpul vieții s-⁠a păstrat. A fost canonizată în vremea fiului ei Manuel I, probabil în 1166, fiind singura împărăteasă canonizată a Bizanțului din secolul al XII-⁠lea. Biserica o pomenește la 13 august.