Iraclamvon din Oxirinh

Sfântul Cuvios Iraclamvon din Oxirinh a fost unul dintre cei patru nevoitori egipteni, Ioan, Iraclamvon, Andrei și Teofil, care s-⁠au nevoit în pustia Egiptului în veacul al IV-⁠lea. Sunt pomeniți la 25 iunie și la 15 decembrie (stil nou).

Cei patru erau fii de dregători din orașul Oxirinh, din Egiptul de Mijloc. Încă de pe băncile școlii s-⁠au împrietenit, iar după ce au învățat științele înalte ale lumii, s-⁠au aprins de dorința de a dobândi înțelepciunea duhovnicească. Hotărând să se închine nevoinței, s-⁠au retras în pustie, unde au dat de un bărbat sfânt, deja foarte bătrân, și au trăit un an cu el, folosindu-⁠se de învățăturile lui duhovnicești.

După moartea acestuia, cuvioșii au rămas în același loc, dar s-⁠au așezat în locuri diferite. Se hrăneau cu verdețuri de pustie și mâncau numai de două ori pe săptămână. Fiecare își petrecea timpul în singurătate, în munții și peșterile dimprejur, iar sâmbăta și duminica se adunau la rugăciune în comun și se învredniceau de Sfânta Împărtășanie din mâna unui înger al lui Dumnezeu. După ce au trăit așa vreo șaizeci de ani, au adormit în pace. Pe nevoitori i-⁠a întâlnit în pustie Cuviosul Pafnutie, care le-⁠a ascultat povestea vieții și a pus-⁠o în scris.