Irmgard

Sfânta Cuvioasă Irmgard (Irmengard) a fost fiica a doua a regelui Ludovic Germanicul și a reginei Hemma, din dinastia carolingiană, stareță la Buchau și la Chiemsee. S-⁠a născut în jurul anului 831 sau 833 la curtea regală din Regensburg și a adormit la 16 iulie 866.

Ca și surorile ei, a fost menită vieții monahale și a crescut la mănăstirea benedictină Buchau din Suabia, ale cărei moșii le-⁠a primit mai târziu de la tatăl ei. Era cunoscută pentru învățătura ei întinsă. În jurul anului 850 Ludovic a făcut-⁠o stareță a mănăstirii Frauenwörth de pe insula Frauenchiemsee, întemeiată de ultimul duce agilolfing Tassilo al III-⁠lea în 782 și mănăstire imperială din 788. În păstorirea ei, clădirile căzute în ruină au fost refăcute, iar obștea de doamne nobile s-⁠a făcut mănăstire benedictină. Din pricina obârșiei ei imperiale, starețele de Frauenwörth au avut dreptul să poarte un cerc subțire de aur, ca o coroniță.

A fost cinstită ca sfântă încă din primul veac de după moarte; în 1004 egumenul Gerhard a mutat racla cu capul ei la mănăstirea Seeon. A fost fericită de papa Pius al XI-⁠lea la 17 iulie 1929, iar moaștele ei, risipite, au fost reunite într-⁠o ceremonie în 2003. La Frauenchiemsee, duminica cea mai apropiată de 16 iulie este „ziua Irmgardei”. Este înfățișată în icoane în veșmânt benedictin, încoronată, cu Biblia și toiagul de stareță. Este pomenită la 16 iulie, ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.