Isarn din Saint-⁠Victor

Isarn din Saint-⁠Victor (numit și Isarn din Marsilia) a fost monah benedictin și egumen al abației Saint-⁠Victor din Marsilia, în prima jumătate a secolului al XI-⁠lea. S-⁠a născut, poate la Toulouse, la sfârșitul secolului al X-⁠lea, și a murit la Marsilia la 24 septembrie 1048. Este pomenit ca sfânt la 24 septembrie.

După tradiție, a ajuns egumen după ce cel mai tânăr dintre elevii școlii monahale a spus, de bunăvoie și în numele lui Hristos, că el trebuie numit egumen. S-⁠a deosebit în păstorire prin smerenie, asprime și blândețe în conducere și prin mila față de cei nevoiași. Sub el, abația Saint-⁠Victor a cunoscut o mare dezvoltare și înflorire a culturii; influența ei a atins nordul Italiei, sudul Franței și Catalonia.

Cu puțin înainte de a muri a mers în Catalonia ca să plătească răscumpărarea unor monahi din Lérins, prinși de pirați sarazini. La întoarcere a murit la Marsilia. Sfântul Odilon de Cluny, prietenul lui, spunea că nu cunoaște pe nimeni atât de ipocrit ca Isarn, căci sub cea mai de rând înfățișare ascundea comoara celor mai mari virtuți și fapte bune. Piatra lui de mormânt, în cripta de la Saint-⁠Victor, este o lucrare frumoasă de sculptură romanică din secolul al XI-⁠lea, cu un lung epitaf latin.

Este un sfânt local al Apusului, din vremea Bisericii nedespărțite; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.