Iulian din Alexandria

Sfântul Mucenic Iulian din Alexandria a pătimit la începutul domniei lui Deciu (249-251), în Alexandria, împreună cu slujitorul său Cronion (Evn), ostașul Bez (Vis) și Macarie. Biserica îi pomenește la 12 noiembrie, după calendarul grecesc.

În anii prigoanei cumplite a împăratului Deciu, în Alexandria au fost mulți creștini vrednici de laudă, martori ai Împărăției lui Dumnezeu, rămași neclintiți în chinuri. Cel dintâi a fost bătrânul Iulian, care suferea de gută și nu putea nici să stea, nici să meargă. A fost adus la judecător de doi slujitori, dintre care unul s-⁠a lepădat îndată de Hristos, iar celălalt, Cronion, numit Evn, a mărturisit cu tărie credința împreună cu Iulian. I-⁠au așezat pe cămile și i-⁠au plimbat prin tot orașul, biciuindu-⁠i fără încetare. În afara cetății au fost arși pe un foc puternic, în fața întregului popor. Mânia păgânilor împotriva creștinilor era așa de mare, încât un ostaș, Bez, numit și Vis, care îi apăra pe Cronion și pe Iulian de furia gloatei, a fost prins, dus la locul execuției și decapitat. Un alt creștin, libian de neam, Macarie, i-⁠a făcut cinste numelui său: judecătorul nu l-⁠a putut face să se lepede de Hristos cu nici o stăruință și mucenicul a fost ars de viu. Aceeași soartă au avut-⁠o și Epimah și Alexandru, care au stat mult în temniță, răbdând mii de chinuri, dar nici bătăile, nici ghearele de fier nu le-⁠au zdruncinat curajul, iar călăii obosiți i-⁠au ars de vii. Nici femeile nu au fost cruțate. Fecioara Amonaria a îndurat de la judecător cele mai alese chinuri, fiindcă spusese dinainte că nu va rosti cuvintele cerute de judecător, dar a rămas neîncovoiată și a fost dată morții. Împreună cu ei au mai pătimit alți treisprezece mucenici. Acestea s-⁠au petrecut în jurul anilor 249-251.

Izvorul este viața și scrierile Sfântului Dionisie cel Mare, episcopul Alexandriei. Pomenirea nu este trecută în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.