Iulian din Dalmația

Sfântul Mucenic Iulian din Dalmația, numit și Atenianul, a pătimit în vremea împăratului Antonin Piul (138-161), în Campania, din Italia. Biserica îl pomenește la 10 august (stil nou).

Conducătorul Flavian dăduse poruncă să fie căutați creștinii și aduși la judecată. În acea vreme a sosit din Dalmația în Campania tânărul creștin Iulian. Întâlnind ostașii conducătorului, i-⁠a salutat: „Pace vouă, fraților.” Ostașii l-⁠au întrebat de unde e și ce credință mărturisește, iar Iulian, dorind să sufere și să moară pentru Hristos, a mărturisit fără teamă că e creștin. Ei s-⁠au mirat de curajul tânărului, dar, ascultând porunca, l-⁠au legat și l-⁠au dus la conducător, spunând: „Să vedem cât sunt de adevărate cuvintele tale, că vrei să mori pentru Cel Răstignit.”

Răbdând bătăile, sfântul s-⁠a rugat Domnului să-⁠i dea puteri să îndure chinurile până la capăt. Rugăciunea a fost ascultată și a auzit un glas: „Nu te teme, Iulian, Eu voi fi cu tine și îți voi da putere și curaj.” A fost închis într-⁠o temniță numită „Șanțul rece”, unde l-⁠au ținut șapte zile fără mâncare și fără apă, iar un înger al lui Dumnezeu îi aducea hrană și îl întărea. La o nouă judecată, conducătorul i-⁠a reproșat că e rușine ca un tânăr atât de frumos să se închine Celui Răstignit pe Cruce și i-⁠a poruncit să jertfească idolilor. Sfântul a răspuns cu îndrăzneală că e gata să moară pentru credința adevărată. Conducătorul a poruncit să-⁠l lege de un copac și să-⁠l bată. Mucenicul s-⁠a rugat și iar a auzit glasul: „Nu te teme, Iulian, stai bărbătește.” Adresându-⁠se mulțimii din jur, a spus: „Ascultați, nenorociților, nu vă încredeți în zeii pe care i-⁠ați făcut cu mâinile voastre. Cunoașteți pe Dumnezeu, care a făcut din nimic cerul și pământul.” După cuvintele lui, peste treizeci de oameni au crezut în Hristos, iar sfântul a fost dus iar în temniță.

Dimineața, când au început noi chinuri, s-⁠a vestit că templul zeului Serapis, împreună cu idolul din el, s-⁠a prăbușit. Toți s-⁠au înspăimântat, iar creștinii s-⁠au bucurat și l-⁠au slăvit pe Hristos. Păgânii au pus prăbușirea pe seama vrăjilor lui Iulian și au cerut să fie ucis cât mai repede, chiar pe ruinele templului. Înainte de execuție, Iulian a îngenuncheat și s-⁠a rugat, mulțumind Domnului că l-⁠a învrednicit să moară pentru numele Său. A auzit pentru a treia oară glasul care îl chema în Împărăția cerurilor. Mucenicul a fost ucis cu sabia și s-⁠a dus la Domnul, pe Care Îl iubise mai mult decât viața pământească.