Landrada

Sfânta Cuvioasă Landrada (numită și Leandra) a fost pustnică, apoi întemeietoarea și cea dintâi stareță a mănăstirii de maici de la Munsterbilsen, în Belgia de azi. A adormit în jurul anului 690.

Era singura fiică a unor nobili germani, din neamul lui Pepin de Landen. Încă din copilărie s-⁠a arătat pildă de desăvârșire creștină. A refuzat pețitorii, căci își alesese un mire care nu este din lumea aceasta, a lăsat casa părintească și s-⁠a făcut pustnică în pădurea apropiată de Munsterbilsen. Și-⁠a făcut singură o colibă, nu dormea în pat și nu folosea baia, iar hrana ei era doar pâine și apă.

Sfântul Lambert, episcopul de Maastricht, o vizita și o sfătuia, iar împreună au întemeiat în pădure o capelă închinată Maicii Domnului, ridicată de ea însăși, începutul mănăstirii de la Munsterbilsen. Potrivit unei povestiri, un loc anume i s-⁠a arătat printr-⁠o vedenie: o cruce lucrată minunat s-⁠a coborât din cer și s-⁠a întipărit într-⁠o piatră ca într-⁠o ceară, iar un glas i-⁠a spus că crucea este darul ei. A fost cea dintâi stareță a mănăstirii și a murit acolo.

Legenda spune că, după moarte, i-⁠a apărut în vis lui Lambert și i-⁠a cerut să fie îngropată într-⁠un loc însemnat de o cruce de foc, la Wintershoven. Poporul adunat la înmormântare a vrut s-⁠o îngroape la mănăstire, iar Lambert a lăsat cum voiau ei. După trei zile a poruncit totuși să i se sape mormânt la Wintershoven, iar trupul, împreună cu un sarcofag de marmură, a fost purtat acolo prin lucrarea îngerilor. În 980 trupul a fost mutat la biserica Sfântul Bavon din Gand. Părți din moaște au fost date înapoi bisericii din Wintershoven în 1624, iar altele celei din Munsterbilsen. Este ocrotitoarea orașelor Munsterbilsen și Gand. Este pomenită la 8 iulie (la Munsterbilsen, cu trei zile mai devreme), ca sfântă a Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.