Leonid Nikolski

Sfântul Sfințit Mucenic Leonid Nikolski, preot (1876-1937), a slujit în diverse sate ale guberniei Vatka. S-⁠a născut în 1876 în satul Danilovo, ținutul Sarapul, gubernia Vatka (astăzi în raionul Kiasovo din Udmurtia), în familia unui preot. A absolvit seminarul teologic din Vatka și în 1901 a fost hirotonit preot. A slujit în satele guberniei Vatka: Bolșaia Purga (raionul Votkinsk), Ciumaia (raionul Zurinski), Neumonino (raionul Votkinsk), Iakșur (raionul Bardghenski) și Nechino (raionul Sarapul).

În 1931 a fost arestat și osândit la cinci ani de lagăr de concentrare pentru că „folosind amvonul bisericesc, a făcut agitație antisovietică”. Și-⁠a ispășit pedeapsa în lagărele Vișera din regiunea Perm și în 1934 a fost eliberat mai devreme. A slujit în satul Șvariha din raionul Nolinsk, regiunea Kirov. În 1935 a fost arestat din nou și osândit la cinci ani de lagăr pentru „agitație antisovietică de-⁠a lungul mai multor ani” și trimis la Karlag. În 1937 a fost arestat în lagăr pentru că „făcea parte dintr-⁠un grup de foști preoți, săvârșea slujbe; aflându-⁠se la Tartaul [secția Karlagului], pe malul râului au așezat din piatră chipul unui altar, al icoanelor și al crucilor și în această biserică făceau slujbe și discuții pe teme antisovietice. În discuțiile despre nevoia de a lucra în lagăre la producție, Nikolski spunea: „Nu trebuie să lucrăm pentru puterea sovietică și nu vom lucra; să lucreze proștii, munca iubește pe proști””. A fost împușcat la 2 noiembrie 1937.

A fost canonizat la 20 august 2000 la Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Este pomenit la 2 noiembrie, în ziua morții, la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, la 11 iulie, cu Soborul sfinților din Udmurtia (data se mută), și la 21 octombrie, cu Soborul sfinților din Vatka, în stil nou.