Luperc

Sfântul Luperc (Luperculus, Lupercius) este cinstit ca sfânt de Biserica Romano-⁠Catolică. După tradiție a fost episcop al Eauze-⁠ului, în Galia, și a primit moarte muceniceasă de la guvernatorul Dacian în vremea împăratului Deciu, în veacul al III-⁠lea. Fișa noastră îl leagă și de Zaragoza și îi dă moartea în jur de 300. Zilele de pomenire sunt 1 martie, 5 martie (la Tarbes) și 28 iunie. Nu avem un act de canonizare ortodox, așa că îl numim aici sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus.

Tradiția spune că a fost al doilea episcop al acestui scaun, după Sfântul Paternus. Legenda spune că statornicia lui a dus la întoarcerea la Domnul a câtorva păgâni, între ei un om numit Anatolie, căpetenia gărzii. În cinstea lui s-⁠a închinat catedrala Saint-⁠Luperc din Eauze. Eauze este locul de căpătâi al cinstirii lui, dar a fost cinstit mult și în ținutul Armagnac. Alt loc de cinstire este Tarbes. Satul Saint-⁠Loubert își trage numele de la el.

Se cunoaște și un sfânt cu același nume, mort ca mucenic la Zaragoza în jurul anului 304 și pomenit de Prudențiu, a cărui zi este 16 aprilie. Sabine Baring-⁠Gould îi socotește una și aceeași persoană, crezând că Sfântul Luperculus a propovăduit la Eauze, de unde a plecat în Spania și a pătimit. Tradiția spaniolă spune că acest Luperc (San Lupercio) a fost unchiul fecioarei mucenice Engrația, pomenită tot la 16 aprilie. Alte izvoare se împotrivesc acestei identificări.

După tradiție, un alt sfânt Luperc a fost fiul Sfântului Marcel de Tanger și a fost muncit la León împreună cu frații săi Claudiu și Victoric.