Macarie de la Leteti

Cuviosul Macarie de la Leteti (secolul al IX-⁠lea), numit și Macarie cel Neputincios, a fost monah în obștea georgiană din Lavra Sfântului Sava cel Sfințit din Ierusalim, născut în satul Leteti, în Șida-⁠Kartli. Este cinstit ca sfânt în Soborul cuvioșilor părinți și maici din Klarjeti al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, canonizat în octombrie 2002 (după alte date în 2003); se pomenește la 5 octombrie (după calendarul vechi).

A fost inițiatorul alcătuirii și unul dintre cei trei copiști ai cunoscutei culegeri georgiene de omilii și slujbe, Poli-⁠kefalonul de la Sinai (Sinait. iber. 32-59-33, din anul 864), făcută în lavra Sfântului Sava, în dar obștii georgiene a mănăstirii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din Sinai. În testamentul lui, pus la sfârșitul cărții, se spune că a fost fiul lui Gheorghe Grdzeli (cel Lung); la copierea manuscrisului l-⁠au ajutat vărul lui, Amona Vahtang Modzargulisdze, și fratele lui duhovnicesc, Pimen Kaha.

Macarie este socotit același cu Macarie cel Neputincios, ucenic al Cuviosului Grigorie de la Hanzta, care s-⁠a nevoit în Lavra Sfântului Sava împreună cu monahul Arsenie. Viața lui Grigorie (cap. 62) îi numește pe amândoi „oameni minunați, monahi desăvârșiți, plini de înțelepciune, făcători de minuni, căutători ai Împărăției Cerurilor, fugind de slava lumii, preoți vrednici”. Pomenirea lui a fost trecută în calendarul Bisericii Georgiei în a doua jumătate a secolului XX, odată cu a celorlalți sfinți din Viața lui Grigorie.