Macarie de la Saharna

Macarie Tincu de la Saharna, născut în 1888, a fost egumen și duhovnic al Mănăstirii Saharna, din Rezina, în Republica Moldova. A murit în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1969. A fost canonizat local la 21 decembrie 1995, ca primul sfânt canonizat local în Moldova postsovietică, iar pomenirea lui se face la 13 mai pe stil vechi (26 mai pe stil nou). Este un sfânt canonizat, nu doar cinstit de credincioși.

Dintr-⁠o familie evlavioasă, la doisprezece ani a intrat la Saharna, unde egumenul Iosif l-⁠a primit. A fost tuns monah, hirotonit diacon și preot și a devenit duhovnicul mănăstirii. După ce Saharna a devenit mănăstire de maici, a fost duhovnicul călugărițelor și a primit rangul de egumen. A fost cunoscut pentru rugăciunile pentru cei suferinzi și pentru tămăduiri.

În 1964 regimul sovietic a închis mănăstirea și a transformat-⁠o în spital de psihiatrie. Macarie a trăit încă doi ani într-⁠un bordei la marginea satului, unde a botezat, a cununat și a învățat. Autoritățile l-⁠au silit, deși bătrân, la muncă grea, la carieră și la construcția de drumuri, apoi, bolnav, a fost lăsat să se retragă în satul natal. A trecut la Domnul în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1969, spunând: Slavă Ție, Doamne.

După redeschiderea Saharnei, în 1991, obștea a cerut mitropolitului Vladimir să fie deshumate moaștele lui, care au fost găsite întregi. Au fost așezate în mănăstire. La 21 decembrie 1995 a fost canonizat local, iar în 2019 Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a hotărât să se trimită materialele despre el Comisiei sinodale pentru canonizare a Bisericii Ortodoxe Ruse, în vederea unei canonizări mai largi. La 25 octombrie 2023 Sinodul Moldovei a stabilit pomenirea lui pentru întreaga Biserică din Moldova și a aprobat textul vieții lui. Moaștele lui se află la Mănăstirea Saharna.