Macarie din Anazarb

Sfântul Mucenic Macarie din Anazarb a fost un cetățean de seamă care a crezut în Hristos după minunile Sfintei Muceniță Teodulia și a murit cu ea, în vremea lui Dioclețian și Maximian. Pagina Azbyka cuprinde viața Teodulei și a mucenicilor Eladie, Macarie și Evagrie.

Teodulia

Dregătorul Pelagiu era foarte crud și își trimitea slujitorii să prindă creștinii în tot ținutul. Teodulia, adusă la judecată, a mărturisit că e creștină și că se închină unui singur Dumnezeu, nu unei pietre. Chinurile nu i-⁠au făcut rău. Dusă în templul lui Adrian, cel mai puternic zeu al lor, a suflat asupra idolului, care s-⁠a făcut țăndări; Pelagiu, înspăimântat, a rugat-⁠o să-⁠l ridice și a făcut făgăduieli, iar la rugăciunea ei idolul a stat iar întreg, dar dregătorul nu și-⁠a ținut cuvântul și a chinuit-⁠o mai cumplit.

Eladie, Macarie și Evagrie

Temnicerul Eladie a cerut-⁠o pentru sine, ca s-⁠o silească să jertfească, dar chinurile lui au vindecat-⁠o, iar ea l-⁠a îndemnat să creadă; Eladie a mărturisit pe Hristos înaintea dregătorului și a fost decapitat, iar trupul i-⁠a fost aruncat în mare. Teodulia a fost apoi aruncată într-⁠un cuptor și întinsă pe o tigaie înroșită, stropită cu smoală, ceară și untdelemn, dar tigaia s-⁠a spart, focul i-⁠a ars pe mulți, între ei și pe Pelagiu, care a murit cumplit, iar ea a rămas nevătămată. Mulți au crezut în Hristos, între ei cetățenii cinstiți Macarie și Evagrie. Păgânii au aprins atunci cuptorul și au aruncat în el pe Teodulia, pe Macarie, pe Evagrie și pe mulți alții; toți au murit cu rugăciunea pe buze.

Pomenirea lor se face la 18 februarie, după stilul nou.