Macarie Pisemski

Cuviosul Macarie de pe Pisma a fost un monah rus din veacurile al XIV-⁠lea și al XV-⁠lea, întemeietorul pustiei care îi poartă numele. Izvoarele nu spun când sau prin ce act a fost trecut între sfinți. Este pomenit la 23 ianuarie și la 22 iunie (calendarul vechi). O Viață amănunțită a lui și a nevoințelor lui nu s-⁠a păstrat.

După tradiție, s-⁠a născut pe la mijlocul veacului al XIV-⁠lea în satul Danilovo din principatul Galici, la doisprezece kilometri de locul unde avea să se întemeieze mănăstirea. Azi aici este regiunea Kostroma, satul Makarii-⁠na-⁠Pisme. Potrivit unei tradiții care nu se sprijină pe documente, el se trăgea din neamul de boieri Pisemski din Kostroma, care stăpâneau satul Pokrovskoe pe râul Pisma, afluent al Kostromei.

În tinerețe s-⁠a dus la Cuviosul Serghie de Radonej, la Mănăstirea Sfintei Treimi. Acolo a fost tuns monah de învățătorul său, cu numele Macarie, în cinstea Sfântului Macarie cel Mare din secolul al IV-⁠lea, care s-⁠a nevoit în pustiul Nitriei din Egiptul de Jos. Dobândind experiență duhovnicească, a plecat cu binecuvântarea lui Serghie, ca mulți alți ucenici ai lui, în locuri pustii, ca să-⁠și sporească nevoința. S-⁠a întors în nord, în ținutul lui de naștere, principatul Galici. Pe malul râului Pisma, în pădure, și-⁠a făcut o chilie și o capelă. Locul se afla la aproape un kilometru de mănăstirea de azi, lângă satul Semionovskoe, și se numea în vechime „vechea pustie a Cuviosului Macarie de pe Pisma”.

După un timp a venit la el alt ucenic al lui Serghie, Pavel de la Obnora, care a ajuns noul lui învățător. Pavel se nevoise cincizeci de ani în diferite mănăstiri, între care și pustia Avraamievo-⁠Gorodețk, de unde a venit pe Pisma, unde cei doi nevoitori s-⁠au întâlnit. S-⁠au nevoit, s-⁠au rugat și au lucrat împreună douăzeci de ani. Cu vremea, oamenii au aflat despre viața sfinților și au început să vină la ei ucenici, căutând îndrumători buni pe drumul mântuirii.

În jurul anului 1389 nevoitorii s-⁠au despărțit. Pavel a plecat spre nord-⁠vest, pe râul Obnora, afluent drept al Kostromei, unde a întemeiat Mănăstirea Sfintei Treimi Pavlo-⁠Obnorsk, în care s-⁠a nevoit până la moarte, în 1429, și unde a fost îngropat.

Cu sfatul prietenului și învățătorului său Pavel, Macarie a întemeiat o mănăstire și a fost primul ei egumen. Obștea avea nevoie de o biserică proprie, așa că Macarie și ucenicii lui s-⁠au mutat în sus pe râul Pisma, pe un mal înalt deasupra unui cot al râului, și au ridicat o biserică mică în cinstea Schimbării la Față. Alături au făcut chilii și clădiri gospodărești. Așa s-⁠a născut mănăstirea de pe râul Pisma. Anul întemeierii este socotit 1400.

Ziua adormirii lui Macarie nu se cunoaște; a fost undeva spre sfârșitul primului sfert al veacului al XV-⁠lea. Ucenicii l-⁠au îngropat în biserica mănăstirii întemeiate de el.