Pavel de la Obnora

Cuviosul Pavel de la Obnora (numit și de la Komel, 1317 până la 10 ianuarie 1429) a fost ucenic al Sfântului Serghie de Radonej și întemeietor al mănăstirii Pavlo-⁠Obnorsk. Se pomenește la 10 ianuarie (stil vechi). A fost canonizat pentru cinstire în toată Biserica la Sinodul lui Macarie din 1547. Izvorul rus îi dă vârsta de o sută doisprezece ani; o viață atât de lungă este numai după tradiție.

Viața

S-⁠a născut în 1317 la Moscova și încă din copilărie era plecat spre monahism. La douăzeci și doi de ani, când părinții au vrut să-⁠l însoare, a plecat de acasă și a primit tunderea în mănăstirea Nașterea de pe Volga. Mai târziu a trecut la mănăstirea Sfintei Treimi și a fost ucenicul Sfântului Serghie de Radonej. După ascultarea de chilie la Serghie s-⁠a închis cincisprezece ani, iar când a ieșit a primit de la el binecuvântare „de a pleca în pustie”.

Căutând un loc de singurătate, a vizitat felurite pustii, a fost la Avraamie de la Ciuhloma, la mănăstirea Feodorovski din Gorodeț și în alte locuri. După rătăciri s-⁠a oprit în pădurea Komel, azi în sudul regiunii Vologda, lângă râul Komela, unde a trăit trei ani în scorbura unui tei de lângă râul Griazovița, apoi s-⁠a mutat în aceeași pădure pe râul Nurma, afluent al Obnorei, și și-⁠a făcut o chilie și o fântână. Locul lui a ajuns cunoscut și au început să vină la el cei ce voiau să-⁠i fie ucenici. Având binecuvântarea Sfântului Serghie de a întemeia o mănăstire nouă, cu un semn văzut, o cruce de aramă bătută, auzind clopotele și văzând o lumină mai strălucitoare ca soarele, la vârsta de nouăzeci și șapte de ani a plecat la Moscova, i-⁠a povestit mitropolitului Fotie vedenia sa de noapte și a cerut binecuvântare pentru mănăstire. În 1414, cu binecuvântarea lui Serghie de la Nurma și a mitropolitului Fotie, a zidit biserica Sfintei Treimi, în jurul căreia s-⁠a ridicat mănăstirea Pavlo-⁠Obnorsk. Pentru mănăstire a rânduit o regulă strictă de obște, încredințând conducerea ucenicului său Alexie, hirotonit egumen, iar el a rămas într-⁠o chilie singuratică de lângă mănăstire. Mergea des la mănăstirea Spaso-⁠Nurma, aflată aproape, unde vorbea cu Sfântul Serghie de la Nurma.

Adormirea și moaștele

A adormit la 10 ianuarie 1429, la o sută doisprezece ani, după izvor. Viața lui s-⁠a scris în jurul lui 1546, iar la Sinodul lui Macarie din 1547 a fost canonizat pentru cinstire în toată Biserica. Moaștele nu au fost aflate și s-⁠au păstrat sub piatră în biserica Sfântului Serghie de Radonej a mănăstirii lui. În 1878 s-⁠a pus peste ele o raclă masivă de argint, lucrată de Serghie Verhovțev. La 26 septembrie 1920 racla a fost deschisă de bolșevici, care au găsit doar scânduri și gunoi. Azi moaștele se află tot sub piatră în mănăstirea Sfânta Treime Pavlo-⁠Obnorsk, iar deasupra s-⁠a ridicat o capelă de lemn.