Ioan cel Bun al Milanului

Sfântul Ioan cel Bun a fost arhiepiscop al Milanului din jurul anului 641 până în anul 669. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică, iar Biserica Ortodoxă îl pomenește la 10 ianuarie. Păstorirea lui este amintită mai ales pentru întoarcerea episcopului în orașul Milano, după un surghiun de peste șaptezeci de ani.

Vremea lui

În anul 569 longobarzii au năvălit în nordul Italiei și au cucerit Milano, abia ieșit din greaua război gotic. Episcopul Onorat a fugit la Genova, iar urmașii lui au rămas acolo. Genova era pe atunci o episcopie sufragană a Milanului, dar încă sub stăpânirea Imperiului Bizantin.

Ioan s-⁠a născut în satul Recco, în eparhia Genovei, deși orașul vecin Camogli își revendică și el nașterea lui. Nu se știe cu precizie când a devenit episcop, dar se crede că alegerea lui a urmat cuceririi Genovei de către regele longobarzilor Rothari. Ca episcop s-⁠a întors să locuiască la Milano. În 649 a fost chemat la Sinodul din Lateran, dar a ajuns la Roma după încheierea lucrărilor; a semnat însă toate hotărârile.

Viața și moaștele

Despre el avem două izvoare: Catalogul episcopilor Milanului, din jurul secolului al X-⁠lea, și un poem în cinstea lui, scris între secolele XI și XIII. După poem, Ioan se deosebea prin dărnicie și milostenie, de unde i-⁠a venit și porecla de cel Bun. Poemul pomenește și minunile lui. Spune că a mutat o parte din moaștele Sfântului Sirus din Genova la Desio, pe care l-⁠a ridicat la rangul de centru bisericesc, și că a murit în 669, lăsând tot ce avea, între care moșiile din ținutul Genovei, Bisericii Milanului. Anul 669 nu se potrivește însă cu Catalogul, care îi dă zece ani de păstorire, adică o moarte nu mai târziu de 659.

A adormit la 2 ianuarie după Catalog, sau la 10 ianuarie după poem. A doua dată a rămas ziua lui de praznic și astăzi, în Biserica Ortodoxă. Catolicii îl sărbătoresc la 2 ianuarie, iar în catedrala Milanului la 15 ianuarie.

Trupul i-⁠a fost îngropat întâi în bisericuța Sfântul Mihail în Domo din Milano. Prima cercetare a moaștelor a făcut-⁠o arhiepiscopul Aribert (1018–1045). La 24 mai 1582, puțin înainte ca biserica Sfântul Mihail să fie dărâmată, cardinalul Carlo Borromeo a mutat trupul în brațul de sud al transeptului catedralei din Milano, unde este cinstit și astăzi.