Grigorie de Nyssa

Sfântul Grigorie al Nissei a fost episcop al Nissei, în Capadocia, fratele Sfântului Vasile cel Mare și unul dintre cei trei mari Capadocieni, împreună cu Vasile și cu Sfântul Grigorie Teologul. Biserica îl numește Părinte și Învățător, iar el a adus o mare contribuție la învățătura despre Sfânta Treime și la Simbolul de credință niceean. Pomenirea lui este la 10 ianuarie.

Familia și tinerețea

S-⁠a născut în jurul anului 335, în Capadocia, într-⁠o familie creștină numeroasă, ai cărei membri sunt cinstiți ca sfinți, între ei fratele său Vasile, sora Macrina și fratele Petru al Sevastiei. A fost mai tânăr decât Vasile. Spre deosebire de ceilalți frați, la început a fost înclinat spre o viață lumească, iubea vânătoarea și petrecerile mai mult decât studiul și rugăciunea. Fiind îndemnat de fratele și de sora sa, și-⁠a schimbat felul de viață. A fost mai întâi citeț în biserică, apoi a predat retorica. A fost căsătorit cu Teosevia. După câtva timp a lăsat meseria de dascăl și s-⁠a retras la mănăstirea întemeiată de Vasile, pe malul râului Iris, unde, cam zece ani, s-⁠a dedicat studiului Scripturii și al Părinților, citind pe Origen și pe Metodiu. Acolo a scris prima sa lucrare, Despre feciorie.

Episcop al Nissei

În 372, după ce împăratul Valens a împărțit Capadocia în două provincii, Vasile l-⁠a hirotonit episcop al Nissei, un orășel din eparhia Cezareei. A fost un apărător râvnitor al Ortodoxiei, și ostilitatea arienilor, care aveau sprijinul împăratului, nu a întârziat să se arate împotriva lui. În 376 a fost înlăturat din scaun și trimis în surghiun, iar după ce a petrecut cam doi ani departe de scaunul său, a fost rechemat și repus în drepturi, după moartea lui Valens. În 379 a murit Sfântul Vasile, pe care Grigorie l-⁠a plâns mult, iar în același an a luat parte la sinodul de la Antiohia, unde a fost trimis în Arabia și Palestina ca să cerceteze Bisericile de acolo, și a trecut și prin Ierusalim. La moartea sorei sale Macrina, tot în 379, a fost de față, și i-⁠a scris viața.

Sinodul al II-⁠lea Ecumenic și scrierile

În 381 a fost una dintre figurile principale ale Sinodului al II-⁠lea Ecumenic din Constantinopol. Părinții sinodului, admirând pregătirea lui filosofică și teologică, l-⁠au socotit stâlp al Ortodoxiei, iar tradiția spune că el a lucrat la a doua parte a Simbolului de credință. A lăsat o operă bogată: omilii tâlcuitoare și dogmatice, cuvântări funebre cu îndemânare literară, lucrări împotriva lui Eunomie, tratatul Despre feciorie, Viața lui Moise, scrieri despre suflet și înviere. Mulți cercetători îl socot mai mult filosof decât teolog, pentru că a explicat filosofic multe noțiuni teologice, iar în scrierile lui a fost influențat de Origen. A fost primul care a scris împotriva oricărei forme de robie, socotind-⁠o păcătoasă în sine.

Adormirea și cinstirea

Sfântul Grigorie a adormit în adânci bătrâneți, după 394, rămânând pe veci o mare lumină a Bisericii. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 10 ianuarie, iar Biserica Romei la 9 martie.