Marcu din Claudiopolis

Sfântul Mucenic Marcu din Claudiopolis, păstor, a pătimit în Asia Mică, pe vremea lui Dioclețian (284-305), împreună cu Alexandru, Alfeu, Zosima, Nicon, Neon, Iliodor și alții, în locuri deosebite.

Marcu era păstor și a fost prins pentru mărturisirea pe față a credinței creștine în apropiere de Antiohia Pisidiei. Treizeci de ostași care l-⁠au luat au fost convertiți de el și au fost decapitați la Niceea, iar Marcu a fost dat chinurilor. Pentru facerea uneltelor de tortură au fost chemați trei frați fierari din satul Catalita (sau Calita): Alexandru, Alfeu și Zosima. Dar fierul nu se supunea și se topea, iar mâinile fierarilor înțepeneau. Auzind un glas care îi chema să pătimească împreună cu Sfântul Marcu, frații au crezut în Hristos. După chinuri grele, li s-⁠a turnat în gât cositor topit († 28 septembrie). Pe Sfântul Marcu l-⁠au decapitat la Claudiopolis după chinuri († 21 septembrie). Când capul sfântului mucenic a fost dus în capiștea Artemidei, toți idolii au căzut și s-⁠au sfărâmat. Martorii minunii, Nicon, Neon, Iliodor, fecioare și tineri, au crezut în Hristos, și-⁠au mărturisit credința și au murit mucenici la Maromilia († 13 iulie).

Pomenirea lor se face la 11 octombrie, după stilul nou.