Maria din Radonej

Sfânta Maria din Radonej a fost mama Sfântului Serghie de Radonej, cel mai mare nevoitor al pământului rusesc. A trăit, alături de soțul ei Chiril, la sfârșitul veacului al XIII-⁠lea și începutul celui de-⁠al XIV-⁠lea, în principatul Rostovului. Spre sfârșitul vieții ea a primit tunderea monahală și a murit în 1337 (după unele surse, cel mai târziu la începutul anilor 1340). Este pomenită, împreună cu Sfântul Chiril, la 28 septembrie și la 18 ianuarie.

Familia

Chiril și Maria, după tradiție, au avut o moșie pe malul râului Ișnia, la patru kilometri de Rostov. Chiril era boier de neam ales al prinților de Rostov, Constantin Borisovici și apoi Vasili Constantinovici, pe care i-⁠a însoțit de mai multe ori în călătorii la Hoarda de Aur. Se crede că el se trăgea dintr-⁠un strămoș comun cu Velminovii, varegul Simon, ctitorul bisericii Adormirii de la Lavra Peșterilor din Kiev. Originea Mariei este necunoscută: se poate presupune că era din oameni simpli ruși sau din nobili tătari, poate descendenți ai lui Gingis Han. Soțul surorii ei, Diuden, care s-⁠a mutat cu Chiril la Radonej, era dintre numeroșii tătari nobili botezați ai Rostovului. La Radonej s-⁠a mutat împreună cu Chiril și o altă rudă a Mariei, Tormos. Însă izvoarele nu exclud nici originea ei din oameni simpli rostovieni sau din alte neamuri ale pământului Rostovului și Volîniei.

Soții preferau să trăiască la țară, nu în oraș, iar copiii lor, deși de neam boieresc, au crescut în munci și griji ca ale țăranilor, ajungând meșteri la toate. Chiril și Maria țineau cu strictețe rânduielile bisericești, se rugau și mergeau împreună la biserică, ajutau pe cei lipsiți și primeau pe cei străini. În timpul sarcinilor Maria postea, ferindu-⁠se de carne, pește și lapte, și se hrănea doar cu pâine și mâncare de post. Au avut copiii Ștefan, Bartolomeu (viitorul Serghie de Radonej), Petru și Ana (Ana este pomenită de istoricul Kriuckov, iar în alte izvoare Ana este soția lui Ștefan).

După Viață, pe când Maria era în biserică, însărcinată cu Bartolomeu, pruncul a strigat de trei ori cu glas tare în pântecele mamei. Din primele zile ale vieții, copilul a uimit pe toți prin postire: miercurea și vinerea nu mânca nimic, iar în celelalte zile refuza laptele mamei dacă aceasta mâncase carne.

Radonej și sfârșitul

Când Bartolomeu avea vreo doisprezece ani a cerut părinților binecuvântarea pentru viața monahală; ei nu s-⁠au împotrivit, dar au cerut să aștepte până la moartea lor. În jurul anului 1328 (după datele Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, în jurul lui 1340), ajunși în sărăcie din pricina unei foamete lungi în ținutul Rostovului, ei s-⁠au mutat în principatul Moscovei, la Radonej, unde au trăit lângă biserica Nașterii lui Hristos. Acolo îl chemase pe boierul Chiril, rudă a lui, ierodiaconul Onisim, mai târziu unul dintre primii ucenici ai Sfântului Serghie, la stăruința conducătorului oștirii Moscovei, Protasie Feodorovici. Chiril trebuia să primească o moșie, dar din pricina bătrâneții nu mai putea sluji pe prinț, iar slujba a luat-⁠o asupra sa fiul cel mare, Ștefan.

La sfârșitul vieții, Chiril și Maria au primit împreună mai întâi tunderea în monahism, apoi schima, în mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului de la Hotkovo, la trei kilometri de Radonej, pe atunci în același timp de monahi și de monahii. I-⁠a îngrijit, cu puterile lor sleite, Ștefan, care se mutase și el la mănăstire după moartea soției. Au murit în 1337 (în orice caz nu după începutul anilor 1340), bătrâni, după boli, după ce l-⁠au binecuvântat pe Bartolomeu pentru nevoința monahală. Copiii i-⁠au îngropat în catedrala Acoperământului Maicii Domnului, unde se află și azi moaștele lor. Sfântul Serghie, înainte de a lua hotărâri grele și înainte de lungile lui drumuri pe jos prin pământul rusesc, pline de primejdii din cauza tâlharilor și a fiarelor, adesea singur, se ducea neapărat la locul lor de odihnă.

Cinstirea

Încă în secolul al XIV-⁠lea, în viața cu chipuri a Sfântului Serghie, părinții lui sunt zugrăviți cu nimb. Până în secolul al XIX-⁠lea cinstirea lor s-⁠a răspândit în Rusia, după cum arată calendarele vremii, iar oamenii veneau la ei pentru tămăduire. La 3 aprilie 1992, în anul sărbătoririi a 600 de ani de la mutarea Sfântului Serghie, Sinodul episcopal al Bisericii Ruse a hotărât proslăvirea în toată Biserica a schimonahului Chiril și a schimonahiei Maria. Ei sunt pomeniți și în soborul sfinților Rostovului și al sfinților Radonejului.