Marta

Marta a fost sora lui Lazăr și a Mariei din Betania, o casă pe care Domnul Iisus Hristos a iubit-⁠o în chip deosebit. Evangheliile după Luca și după Ioan ne-⁠o arată primindu-⁠L pe Domnul în casa ei și mărturisind credința în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă o pomenește împreună cu sora ei Maria la 4 iunie, în Duminica Mironosițelor (a treia duminică după Paști) și în Sâmbăta lui Lazăr.

Casa din Betania

Numele Marta vine din aramaicul marta, care înseamnă stăpână sau doamnă. Împreună cu frații ei, Lazăr și Maria, ea locuia în satul Betania, aproape de Ierusalim. Evanghelia după Ioan spune că Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr (Ioan 11, 5). Sinaxarul grecesc o înfățișează pe Marta ca pe sora mai mare, care purta grija mesei, iar pe Maria ca pe cea care se aduna la învățătura Domnului.

Marta și Maria

În Evanghelia după Luca (10, 38 la 42), Iisus intră într-⁠un sat și o femeie cu numele Marta Îl primește în casa ei. Maria, sora ei, ședea la picioarele Domnului și asculta cuvântul Lui, iar Marta era silită de multa slujire. Când Marta s-⁠a plâns că sora ei a lăsat-⁠o singură, Domnul i-⁠a răspuns: Marto, Marto, te îngrijorezi și te tulburi pentru multe, dar un lucru trebuie, căci Maria partea cea bună și-⁠a ales, care nu se va lua de la ea. Biserica a văzut în cele două surori chipul ospitalității și al slujirii, alături de ascultarea cuvântului.

Învierea lui Lazăr

Când Lazăr s-⁠a îmbolnăvit și a murit, Marta a ieșit în întâmpinarea lui Iisus, în vreme ce Maria a rămas în casă. Ea I-⁠a spus: Doamne, de ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. Dar și acum știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da. Domnul i-⁠a răspuns: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va învia. Crezi aceasta? Marta a făcut atunci mărturisirea: Da, Doamne, eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine în lume.

La mormânt, când Domnul a poruncit să se ridice piatra, Marta a spus cu simplitate că fratele ei era de patru zile îngropat și mirosea. Iisus i-⁠a amintit: Nu ți-⁠am spus că, de vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Piatra a fost ridicată, iar Lazăr a ieșit viu din mormânt. Cu șase zile înainte de Paști, la cina de la Betania, Marta slujea la masă, iar Lazăr ședea împreună cu Domnul (Ioan 12, 1 la 3).

După Înălțare

În tradiția ortodoxă, Marta și Maria sunt socotite printre femeile mironosițe, care au stat la Golgota și au venit la mormânt cu miresme. Imnele Bisericii le numesc ucenice adevărate ale lui Hristos. După uciderea arhidiaconului Ștefan, când a izbucnit prigoana împotriva Bisericii din Ierusalim, Lazăr a fost izgonit din cetate. Marta și Maria l-⁠au ajutat în propovăduirea Evangheliei în felurite țări.

După tradiția Ciprului, Lazăr, Marta și Maria au venit în insulă, unde Lazăr a fost primul episcop al Chitionului (azi Larnaca) și unde toți trei au murit. Sinaxarul spune că cele două surori au adormit în pace, nu în prigoană, fiindcă Domnul nu a vrut ca inimile ce L-⁠au găzduit în casa lor cu atâta liniște să sufere. Locul și timpul trecerii lor nu sunt păstrate cu siguranță.

Predania occidentală

În Evul Mediu occidental, Maria din Betania a fost adesea confundată cu Maria Magdalena, iar Marta a primit și ea o istorisire provensală: după Înălțare ar fi plecat cu Lazăr și Maria într-⁠o corabie fără pânze și fără cârmă, ar fi ajuns la Marsilia și apoi la Avignon și Tarascon, unde ar fi biruit un monstru numit Tarasca. Povestirea, culeasă în Legenda aurită din secolul al XIII-⁠lea, nu aparține tradiției ortodoxe. Biserica Romano-⁠Catolică o pomenește la 29 iulie, împreună cu Maria și Lazăr.