Anatolie Kamenski

Anatolie Kamenski (în lume Alexei Vasilievici Kamenski, 1863-1925) a fost arhiepiscop al Irkutskului, fost misionar în Alaska, episcop de Elisavetgrad și apoi al Tomskului, deputat în a IV-⁠a Duma de Stat și om al dreptei politice ruse. A fost arestat în 1922 pentru că nu a vrut să dea Statului odoarele bisericești, a fost condamnat la moarte, iar pedeapsa a fost schimbată în zece ani de închisoare, apoi s-⁠a stins la 20 septembrie 1925 la Omsk. Canonizarea lui, ca preot mucenic, s-⁠a făcut în 1981 de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, fără o zi de pomenire proprie. În sursele avute la îndemână nu apare un act al Bisericii Ortodoxe Ruse din țară.

Formarea și misiunea în America

S-⁠a născut în satul Staro-⁠Mertvișcevo, ținutul Bugulma, gubernia Samara, în familia unui diacon. A absolvit școala duhovnicească și seminarul din Samara (1886), a fost supraveghetor al elevilor, la 6 august 1888 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfântul Arhanghel Mihail din Hilkovo și, rămas văduv în 1889, a fost misionar de district. A intrat în 1891 la Academia Teologică din Petersburg și a absolvit în 1895 cu titlul de candidat în teologie. La 26 august 1895 a fost tuns monah de episcopul Nicandru și numit egumen al catedralei Sfântul Arhanghel Mihail din Sitka, în Alaska, supraveghetor al școlii misionare și protopop al bisericilor din district. În 1897 a fost ridicat arhimandrit, în 1898 a fost trecut la casa arhierească din San Francisco, iar din 1899 a fost învățător și conducător al școlii misionare din Minneapolis. În 1903 s-⁠a întors în Rusia și a fost rector al seminarului din Odesa.

Episcopul și deputatul

La 10 decembrie 1906 a fost hirotonit episcop de Elisavetgrad, al doilea (din 1913, primul) vicar al eparhiei Herson. Din 1906 a fost egumenul mănăstirii Adormirea din Odesa și membru al Uniunii poporului rus. În 1912 a fost ales deputat în a IV-⁠a Duma de Stat, de pe lista dreptei, și a fost tovarăș al președintelui Consiliului principal al Uniunii poporului rus. A primit mai multe ordine imperiale. La 30 iulie 1914 a fost numit episcop al Tomskului și Altaiului. A renunțat la calitatea de membru al Dumei și a dat leafa pentru spitalul Alexeevski. A ajuns la Tomsk la 8 ianuarie 1916 și a pornit cursuri misionare la mănăstiri și școli duminicale. După Revoluția din februarie o parte a clerului a cerut Sinodului înlocuirea lui, dar plângerea a rămas fără urmări. A fost membru al Soborului Local din 1917-1918 și în 1919 unul dintre întemeietorii Frăției Sfintei Cruci, pentru lupta împotriva bolșevismului. S-⁠a retras cu trupele lui Kolceak spre Extremul Orient și a rămas la Irkutsk. Din 12 iulie 1920 a fost arhiepiscop al Irkutskului și Verholensk.

Arestarea și sfârșitul

În foametea din 1921-1922 a început campania de confiscare a odoarelor bisericești. Un comandant al Armatei a 5-a i-⁠a cerut în ziar aurul pe care îl aveau sacristiile. După trei zile el a răspuns că nu are împuternicirea să dea aurul Bisericii și că lasă la voia consiliilor bisericești și a credincioșilor, adăugând că Biserica este gata să ajute pe cei flămânzi, dar „vouă nu vă dăm aur”, fiindcă mirenii nu au încredere. S-⁠au ținut adunări ale credincioșilor care au hotărât să nu dea bolșevicilor vasele de aur. Din acest motiv a fost arestat, în mai 1922. În iulie a fost condamnat la moarte, pedeapsa fiind schimbată în zece ani de închisoare. A stat în izolare la Irkutsk și în 1924 a fost surghiunit la Moscova. La 1 februarie 1924 a fost trecut la odihnă. Ultimele luni a trăit la Omsk lângă arhiepiscopul Victor, cu care slujea adesea. A murit la 20 septembrie 1925, în altarul bisericii Frăției, în timpul privegherii, și a fost îngropat la cimitirul cazacilor, apoi mutat la cimitirul Staro-⁠Severnîi.