Lup de Troyes

Sfântul Lup a fost episcop al cetății Troyes, în Galia, vreme de peste cincizeci de ani, în veacul al V-⁠lea. Biserica îl pomenește ca pe un ierarh cu viață aspră, trimis împreună cu Sfântul Gherman din Auxerre să întărească în Britania credința dreaptă împotriva pelagianismului, și ca pe un apărător al cetății sale.

S-⁠a născut la Toul, în jurul anului 395, ca fiu al nobilului bogat Epiroc. Rămas orfan de mic, a fost crescut de unchiul său, Alistoc. S-⁠a căsătorit cu Pimeniola, sora Sfântului Hilariu al Arlesului, a avut moșii în Maxima Sequanorum și a fost avocat. După șase ani de căsnicie, soții s-⁠au despărțit de comun acord. Lup și-⁠a vândut averea, a dat banii săracilor și a intrat în mănăstirea din Lérins, condusă de Sfântul Onorat, unde a stat cam un an. Când Onorat a fost ales în 427 episcop de Arles, Lup s-⁠a retras la Mâcon, unde l-⁠a cunoscut Gherman din Auxerre, care l-⁠a pus episcop al cetății Troyes. Lup a primit cu greu această slujire, refuzând la început. Sinodul din Arles l-⁠a trimis, în toamna anului 429 după unele izvoare, cu Gherman, la cererea episcopilor britanici, împotriva pelagianismului; s-⁠au întors în Galia după Paști, în primăvara lui 430. În Țara Galilor este pomenit sub numele de Bleiddian, iar la Llanblethian, în Valea Glamorgan, este cinstit și azi.

A păstorit cincizeci și doi de ani și a adormit la Troyes în 479, ținut ca model de viață aspră. Sidoniu Apolinarie l-⁠a numit „părintele părinților și episcopul episcopilor”. Era prieten cu episcopul Eufroniu al Autunului.

Tradiția spune că în 451 a scăpat cetatea de huni. După povestire, după mai multe zile de rugăciune, a ieșit în odăjdii episcopale, în fruntea unei procesiuni a clerului, în întâmpinarea lui Atila, care, impresionat, a cruțat orașul. După bătălia de la Châlons, Atila i-⁠ar fi cerut să-⁠l însoțească, crezând că prezența lui îi va feri armata; romanii l-⁠au învinuit că ajutase pe huni să scape, iar Lup a trebuit să se retragă un timp la munte ca pustnic. Mulți cercetători se îndoiesc de acest episod, asemănător povestirii despre Sfânta Genoveva. Sâmburele istoric ar putea fi că Troyes a fost cruțat și că locuitorii au văzut în aceasta o izbăvire minunată. A fost îngropat lângă Troyes; mai târziu a fost zidită o mănăstire peste mormântul său. Se prăznuiește la 29 iulie.