Evstatie din Mțheta

Sfântul Mucenic Evstatie din Mțheta a fost creștin persan, fost zoroastrian, ucis în jurul anului 550 de autoritățile sasanide din Iberia caucaziană (Kartli, în Georgia de răsărit). Povestea lui este în lucrarea hagiografică georgiană anonimă din veacul al VI-⁠lea, Patimile lui Evstatie din Mțheta. Pomenirea lui este la 29 iulie după calendarul vechi (11 august după cel nou).

Patimile lui Evstatie sunt una dintre cele mai vechi lucrări păstrate ale literaturii georgiene, scrisă de un autor anonim spre sfârșitul veacului al VI-⁠lea, la mai puțin de treizeci de ani după moartea sa. Felul scrierii și vocabularul ei teologic sprijină această datare, deși cel mai vechi manuscris păstrat este din jurul anului 1000. Textul cuprinde cea mai veche formulare georgiană a celor Zece Porunci, o relatare a vieții lui Iisus care amintește de Diatessaronul lui Tatian și urme ale Apologiei lui Aristide. A fost tipărit întâia oară de Mihail Sabinin în 1882.

După hagiograf, Evstatie era cizmar iranian, numit la început Gvirobandak, fiul unui mare preot zoroastrian (mag) din Ganzak. Izvorul sârb spune că era din satul Arbuketa. Convertit la creștinism, a fugit de prigoană și a venit în Georgia (Iberia), aflată atunci sub stăpânire militară iraniană, în 541. Izvorul sârb spune că a venit la Mțheta în al treizecilea an de viață și, văzând cum trăiesc și cred creștinii, a primit botezul. S-⁠a așezat în orașul creștin Mțheta și s-⁠a căsătorit cu o creștină.

Breasla cizmarilor iranieni din partea locului l-⁠a pârât, împreună cu alți șapte convertiți, marzbanului Arvand Gușnasp, ca să fie judecați. Arvand i-⁠a pedepsit pe lepădați dând poruncă să li se străpungă nasurile și i-⁠a închis sub osânda morții. După șase luni, Arvand i-⁠a eliberat, ca un gest de rămas bun față de localnici, când a fost chemat din Georgia de regele Hosrau I. Patru ani mai târziu, sub noul marzban Vejan Buzmihr, Evstatie a fost arestat din nou, dar și-⁠a întărit credința înaintea judecății într-⁠o cuvântare de aproape trei mii de cuvinte, care alcătuiește aproape jumătate din Patimi. În cele din urmă marzbanul, deși fără voie, a poruncit să fie ucis prin tăierea capului la Tbilisi. Moaștele lui au fost duse la Mțheta și îngropate în biserica principală. Izvorul sârb spune că a fost ucis în 589, dată care nu se potrivește cu celelalte, iar după tradiție, la mormântul lui mulți credincioși s-⁠au vindecat de boli.